A doua vorbire a fratelui Ioan Opriş de la nunta de la Goioasa – 25 septembrie 1976

fr ioan opris[…] Fraţilor dragi, permiteţi-mi să vă citesc şi câteva cuvinte din Epistola Sfântului Apostol Pavel către Filipeni. Mă voi opri numai asupra unui verset sau două. Zice aşa la capitolul 3, începând cu versetul 13: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă. Dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…”. Fratele meu, tu te arunci spre ce este înainte? Da, numai aşa poţi să te arunci spre ce este înainte: uitând cele din urmă. „…Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Hristos Iisus?”. Şi mai sus puţin, ne-a spus: „Pe toate le socotesc gunoaie, ca să-L câştig pe El, ţinta”. „Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi…” Ce gând? Să ne aruncăm în luptă!
„Şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel. Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi. Căci v-am spus de multe ori şi vă mai spun şi acum plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ. Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.”
[Mă opresc] asupra versetelor 18 şi 19: „Căci v-am spus de multe ori şi vă mai spun şi acum plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”. Abia de câteva zile am avut Înălţarea Sfintei Cruci, praznicul Sfintei Cruci. Şi despre Cruce s-a vorbit mereu şi se vorbeşte mereu. Şi acum, cuvintele acestea ne spun acelaşi lucru: „…sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”. N-aţi vrea şi frăţiile voastre, şi eu, şi toţi… şi surorile, şi toţi să ştim care sunt vrăjmaşii Crucii?
Dacă vrăjmaşi ai Crucii sunt cumva cei ce nu-şi fac cruce, apoi vrăjmaşi ai Crucii sunt şi cei care o înjură în fiecare zi şi în fiecare ceas. Şi pe urmă se duc şi-o pupă şi o „respectă” şi-i fac închinăciuni, şi… aşa mai departe.
Zice: „V-am spus de multe ori şi acum plângând vă spun: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”. Şi apoi descrie, în versetul 19, limpede ca soarele: „Dumnezeul lor este pântecele”. Deci lacomii de mâncăruri pentru pântece, aceştia cad primii victime ca vrăjmaşi ai Crucii. „Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor întru ruşinea lor va fi, căci cugetă lucrurile de pe pământ.”
„Slava lor în ruşinea lor va fi.” Deci şi oamenii lumii acesteia au şi ei o slavă, au şi ei o onoare, au şi ei o cinste. Dar această cinste este gangrena, este şarpele şi vipera care le mănâncă… este şobolanul care le roade haina nunţii lor. „Se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor spre ruşinea lor va fi.” Când să te prezinţi cu haina ta de nuntă, ce ai să spui atunci când Împăratul va veni să-Şi vadă oaspeţii? – cum zice Evanghelia, că l-a văzut acolo pe unul care nu avea haina de nuntă. Şi i-a spus: „Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?”.
Fraţilor, „dumnezeul lor e pântecele. Şi slava lor spre ruşinea lor va fi”. Au şi ei o slavă? Aceasta va fi spre ruşinea lor. Deci atenţie mare, mare de tot! Că, dacă Sfinţii Părinţi spuneau odată că, printre cele şapte păcate de moarte se numără şi lăcomia, despre care Sfântul Apostol Pavel spune că-i închinare la idoli, dacă această patimă, lăcomia, în vechime sau ieri, alaltăieri, se putea vedea şi în strângerea de averi, în cumpărarea de pământuri (astăzi să zicem că de la noi, cel puţin, s-a împrăştiat lucrul acesta), rămâne cealaltă; că Sfinţii Părinţi spun: „lăcomia pântecelui şi lăcomia de averi”. „Dumnezeul lor e pântecele şi slava lor spre ruşinea lor va fi.”
Domnul Iisus să ne ajute fiecăruia să plecăm de-aici cu ochii ţintă la Căpetenia desăvârşirii, cum am amintit şi aseară, la Domnul Iisus. La Omul pe care-L arată Pilat: „Iată Omul!”. La Omul de care întreabă proorocii: „Unde este Omul?”. „Îmi trebuie om”, zicea Moise. Am nevoie, avem nevoie de un om. Acela este Omul suferinţei, Domnul Iisus, aşa cum arată celelalte versete că: „El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin puterea pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile”. Auziţi? Trupul tău acesta smerit, acesta de humă, acesta plin de junghiuri, de dureri, de amărăciune, de scârbe şi aşa mai departe, trupul acesta va fi transformat, schimbat. Prin credinţa în Domnul Iisus şi-n Jertfa Lui măreaţă de pe Golgota, va fi schimbat şi va fi făcut asemenea trupului slavei Sale. „Asemenea”, exact ca El, asemenea trupului slavei Sale! Prin puterea ce-o are de a-Şi supune toate lucrurile. El are puterea să facă această transformare.
Dar, înainte de a-ţi transforma trupul acesta, hoitul acesta, trupul acesta supus tuturor intemperiilor şi necazurilor, amărăciunilor şi suferinţelor, şi scârbelor, acesta trebuie întâi (…) adus smerit la picioarele Crucii Domnului Iisus, să se producă o dată pentru totdeauna naşterea din nou, ca să fii un om nou, un om care să trăieşti din plin viaţa duhovnicească. (…)

Slăvit să fie Domnul!

Lasă un răspuns


*