Traian DORZ, Cântări Nemuritoare vol 8

    Sunt fericit, Iisuse, ca-n Seara Rugăciunii,
    când pleacă Vânzătorul şi-Ţi mai rămân cei dragi,
    – ce bine-i între-aceia ce n-au trădat nici unii,
    cu ei primeşti putere spre tot ce-aştepţi să tragi.Mai sunt puţine ceasuri – şi Crucea o să-nceapă,
    tot iadul se frământă spre lupta-n clipa ei,
    oştirile vrăjmaşe vin multe, ca o apă,
    şi Mielul merge Singur cu unsprezece miei.

    …O, ceasurile sfinte trăite între-aceia
    ce Ţi-au rămas alături în tot frumosul drum,
    Ţi s-a-mpletit viaţa cu-a lor – din Galileia
    şi dragostea lor dulce Ţi-e-alăturea şi-acum.

    Curata lor iubire statornică şi sfântă
    Ţi-e ca o oază dulce într-un pustiu amar
    şi ca o-mbrăţişare când duhul se frământă,
    – cu tot ce-Ţi iei de-acolo poţi merge spre Calvar.

    Slăvit să fii Tu, Tatăl, ce-ai grijă totdeauna,
    când dragostea-şi aşteaptă calvarul pregătit,
    să-şi capete puterea de-a birui furtuna,
    plecând spre ea cu sânul udat de-un plâns iubit.

    Nainte de sărutul vânzării vinovate,
    Te-a fericit sărutul iubirii pus pe Sân
    şi gândul sfânt că-n schimbul unui tâlhar de frate
    ai unsprezece îngeri ce-alăturea-Ţi rămân.