Traian DORZ, HRISTOS – MĂRTURIA MEA (fragment în lectura autorului)

TDorz11… Dar voi, fraţii şi fiii noştri, să fiţi pe deplin încredinţaţi şi siguri că El va avea grijă să vă pregătească şi să vă aducă îndrumătorul necesar când corabia Lucrării Lui va ajunge la trecerea printre alte stânci, şi coloana Oastei Sale la confruntarea cu vreo altă fiară.
A fost o vreme când şi eu priveam cu îngrijorare în jurul meu, ca să descopăr printre feţele şi inimile tinere şi frumoase pe acela peste care să văd semnul cel tainic după care să recunosc că acela este alesul şi urmaşul rânduit de Dumnezeu, care să meargă mai departe în frunte, purtând steagul Oastei cu o mână tare, cu o frunte înaltă şi cu nişte ochi curaţi, inteligenţi şi pătrunzători…
Dar poate n-a fost încă vremea ca el să se arate. Poate că el este chiar printre noi, dar ochii noştri sunt împiedicaţi încă să-l cunoască, precum erau ochii celor din Egipt să-l cunoască pe Moise, copilaşul cel frumos. Ori ai celor din Betleem, pe David, tinerelul cu păr bălai, cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă (I Sam 16, 12). Sau ai celor din Emaus, pe Hristos cel Înviat şi Biruitor (Lc 24, 16).
Oricum însă, eu sunt deplin încredinţat că el este. Şi că Domnul Dumnezeul nostru va face ca el să fie cunoscut la vremea sa…
Poate că el este acum numai un copilaş frumos, ascuns ca Moise în vreo casă tainică, încă la sânul unei mame sfinte şi credincioase, ale cărei rugăciuni le-a ascultat Domnul în chip minunat (Exod 2, 2).
Poate că el creşte undeva ca David, un tinerel abia încercând o harfă, o sabie şi o carte, ca să deprindă cele trei mari însuşiri necesare unui conducător al Oştirii Domnului: inspiraţia, curajul şi inteligenţa…
Noi nu ştim acum, cum nici Israelul nu-l cunoştea pe Moise, nici Samuel pe David, nici ucenicii pe Mântuitorul, până ce le-a sosit vremea acelei cunoaşteri. Dar, încă o dată: eu ştiu sigur că el există sau va exista şi că Duhul Sfânt îl pregăteşte, iar la vremea potrivită şi necesară el se va arăta. Atunci însuşirile lui trupeşti şi sufleteşti, faptele lui şi darurile deosebite, precum şi semnul tainic al lui Dumnezeu de peste el îl vor face cunoscut, iubit şi urmat. În mâinile lui, Steagul Domnului – simbolul unităţii şi al idealului Oastei – va străluci mai puternic decât la oricare altul. Şi Duhul Domnului va face ca, în urma steagului purtat de el, oştirea Domnului, strâns unită şi frumos aliniată, să înainteze nenumărată şi biruitoare spre Canaanul şi Ierusalimul cel Ceresc.

Acum Oastea Domnului mai are încă o etapă de drum de parcurs, dar când acel steag binecuvântat se va arăta, Domnul Dumnezeul nostru şi al părinţilor noştri va face ca în faţa Oastei Sale să se prăbuşească ultimele ziduri, să se împlinească ultimele promisiuni şi să se deschidă ultimele porţi.
Voi, urmaşii noştri de astăzi şi de mâine, să aveţi grijă de comorile Domnului încredinţate Oastei Sale, până când ele vor fi preluate de el. Steagul şi Harfa, Sabia şi Cartea.
Steagul este Hristos cel Viu în dragoste şi adevăr, adică în Credinţa şi Învăţătura dintâi, căci Hristos şi Steagul este numai acolo.
Harfa este Cântarea. Cântarea este părtăşie, părtăşia este putere şi viaţă.
Sabia este Cuvântul. Cuvântul este Adevărul, Adevărul este curaj şi biruinţă.
Cartea este Lumină. Lumina este înţelepciunea. Înţelepciunea este orientare, orientarea este siguranţă.
Atunci când se va ivi între voi acel tinerel cu părul bălai, cu ochi inteligenţi şi cu faţa frumoasă, având peste el semnul tainic al trimisului divin, voi să-l înconjuraţi îndată cu toată dragostea şi puterea inimilor voastre! Atunci Oastea va avea de înfruntat pe ultimul faraon, de luptat cu ultimul goliat şi de cucerit ultimul Ierihon. Predaţi-i Steagul şi grupaţi-vă cu vitejie în jurul lui, pentru că el va fi acela prin care Domnul vă va duce pe voi şi va conduce Oastea Sa, prin ultimele primejdii, la ultimele biruinţe…
Oricine îl va asculta va fi binecuvântat; dar oricine nu-l va recunoaşte şi-l va dispreţui pe acel profet şi trimis al Domnului va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului sfânt. Fiindcă el va fi acela prin care Însuşi Domnul Iisus vrea să conducă Oştirea Lui pe cel mai frumos drum şi spre cea mai frumoasă biruinţă (I Tim 4, 11-16).
Aceasta este profeţia pe care v-o fac prin înştiinţarea Domnului.
Şi testamentul pe care vi-l las.
Şi rugămintea către Domnul Dumnezeul meu, cu care închei. …