Traian DORZ

Inimă rănită,
inimă străină,
pururi chinuită
de-a ta multă vină,
plânge-ţi pururi chinuită
a ta multă vină
şi din faţă, şi din spate
te lovesc pe tine
mâini duşmane, mâini pătate,
mâini de ură pline
– să le rabzi, tăcând, pe toate,
chiar de ură pline…
Inimă rănită,
inimă umilă,
pururi chinuită,
fără nici o milă;
nu striga când n-ai pe nimeni
să-ţi arate milă
sângeră prin mii de rane
printre spini şi cuie,
dar nu plânge, de prigoane,
altui nimănuie,
numai Domnului Îi spune,
şi-altui nimănuie…

Inimă zdrobită,
inimă amară,
chiar de-ai fi-azvârlită
unde-i mai afară,
Domnu-i şi mai lângă tine
când eşti mai afară;
Domnul vine lângă tine
acolo-n cărare,
cu iubirea-I dulce vine
să-ţi dea vindecare,
fericita şi duioasa,
dulcea-I vindecare…