Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Liebling – 24 iulie 1982
… Să nu uităm tot ce-i de valoare şi tot ce-i frumuseţe, şi tot ce-i de preţ în limba noastră, în istoria noastră, în bunele noastre obiceiuri care, în credinţa noastră, ne-au rămas de la ei. Şi numai atunci suntem cu adevărat urmaşii lor şi numai atunci preţuim cu adevărat jertfa înaintaşilor noştri, când şi noi le urmăm credinţa lor. După cum scrie: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu şi uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa”.
Avem învăţăturile lăsate de la înaintaşii noştri. Nu vorbiţi altceva, decât ceea ce ne-au scris Sfinţii Evanghelişti şi ne-au lăsat nouă marii Părinţi ai Bisericii.
Aţi citit vreodată „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”?
Aţi citit vreodată scrierile cronicarilor Miron Costin, Grigore Ureche şi ale celorlalţi? Dacă le-aţi citit, ştiţi că toate scrierile acestora au referiri la Sfintele Evanghelii şi vorbesc despre credinţa părinţilor noştri în Dumnezeul nostru.
De aceea, dacă dorim cu adevărat să ne cinstim Istoria şi părinţii, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu şi să ne încreştinăm obiceiurile noastre: să înlăturăm din obiceiurile noastre băuturile îmbătătoare, jocurile destrăbălate, cuvintele porcoase, glumele urâte care se petrec până şi la înmormântări, până şi la privegheri, până în cele mai sfinte şi mai alese momente din tainele noastre, din viaţa noastră.
Această lucrare de întoarcere la Dumnezeu a propovăduit-o şi o propovăduieşte Lucrarea în mijlocul căreia se petrec astfel de nunţi şi astfel de petreceri cum vedeţi acum în faţa dumneavoastră.
A avut Dumnezeu milă de poporul nostru, ca – în momentul când ne-a dat întregirea noastră naţională, atunci când Dumnezeu a dat independenţa poporului nostru, întregirea lui în mijlocul unor hotare libere – atunci să ne trimită şi această Lucrare a Oastei Domnului. Ea a fost trimisă de Dumnezeu printr-un profet al Său: Părintele Iosif, care a fost profetul vremilor noastre şi al poporului nostru. Părintele Iosif, care a strigat: „Înapoi la Hristos!”… Destul cu robia păgânească! Dumnezeu ne-a dat independenţa naţională. Dumnezeu ne dă şi independenţa cea sufletească.
Am scăpat de asuprirea altor neamuri păgâne, dar am rămas mereu sub asuprirea unor păcate care sunt nişte duşmani mai necruţători: păcatul beţiei, păcatul înjurăturii, păcatul urii, păcatul tuturor celorlalte obiceiuri destrăbălate care ne robesc, care nefericesc neamul nostru, copiii noştri, familiile noastre şi de care numai Hristos ne poate salva.
Când a venit izbăvirea noastră de sub jugul popoarelor străine care ne-au stăpânit şi am căpătat independenţă naţională, ce bucurie, ce bucurie a fost! Eram copil atunci, aveam 4-5 ani… Nu uit!… Plângeau de bucurie părinţii noştri că am scăpat de robia celor care de secole întregi chinuiseră poporul nostru. Dar Lucrarea Oastei Domnului era un dar în acele momente, trimis de Dumnezeu, prin care să scăpăm de robia unor duşmani şi mai nefericiţi, care erau păcatele, răutatea, stricăciunile sufleteşti de care Dumnezeu a vrut să ne dezrobească tot atunci.
S-a întâmplat însă altfel… Dar mila lui Dumnezeu nu s-a sfârşit; răbdarea şi dragostea lui Dumnezeu n-au încetat. Bunătatea Lui nu s-a sfârşit, iar ceea ce vedeţi acum în faţa ochilor dumneavoastră este o dovadă a dragostei lui Dumnezeu, Care luptă încă să ne scape de robia acelor patimi de care n-am scăpat atunci când am obţinut independenţa noastră naţională. Să ne scape de păcatul beţiei, al înjurăturii, al sodomiei, al furtului, al înşelăciunii, al minciunii şi al tuturor celorlalte lucruri care degradează şi nefericesc un suflet şi o familie, şi un popor, şi o generaţie…
Şi scăparea este întoarcerea la Hristos, pe care o propovăduieşte această Lucrare.