Traian DORZ, din Meditaţii la Apostolul din Duminica a 29-a după Rusalii

„Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după Chipul Celui ce l-a făcut.“ (Coloseni 3, 9-10)

Oglinda-inimii-omului-05Nu vă minţiţi unii pe alţii, spune acest sfânt verset, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu poftele lui…
Minciuna, ca şi celelalte păcate dinaintea ei, osândite în versetul de care am vorbit mai înainte, este şi ea unul din lanţurile de care se mai ţin încă multe suflete pe care satan le atrage astfel din nou spre iadul din care le eliberase Mântuitorul Hristos.
Minciuna „mică“, minciuna „nevinovată“, minciuna „de scăpare“, minciuna „de circumstanţă“, „de ocazie“, este un lanţ de care mulţi nu se mai pot lăsa nicidecum, până ce ajung la iad cu ea.
Pe mulţi îi prinzi cu ea în mână şi tot nu o lasă, deşi cunosc bine cuvântul că în Ierusalimul Ceresc nu va intra nici unul din cei care trăiesc în spurcăciune şi în minciună. În spurcăciune, înlăuntru şi în minciună, în afară… În orice fel de minciună. Şi de orice mărime a ei.

Iată una din minciunile din afară:
Era un „credincios“ care propovăduia în adunări mereu despre înfrânarea de la băutură, dar el acasă nu se lăsase de tot de pahar.
Într-o duminică după-masă, a vorbit la adunare foarte frumos despre dărnicia creştină, spunând cuvintele Mântuitorului: Cine are două haine să dea una celui ce nu are şi cine are mâncare să facă la fel (Lc 3, 11).
În ziua următoare, a venit la casa lui un frate sărac, iar sora, nevastă-sa, văzându-l cu haina zdrenţuită şi urmând îndemnul din predica soţului ei de ieri, a luat unul din costumele lui de haine şi i l-a dat fratelui lipsit.
Peste două zile, soţul i-a zis soţiei sale:
– Adu-mi costumul cutare, ca să mă îmbrac; trebuie să merg undeva.
Soţia i-a adus altul, nu pe cel pe care îl ceruse el.
– Nu pe acesta l-am cerut! Adu-mi pe celălalt, îi zise soţul.
– Pe acela l-am dat fratelui lipsit, care a venit la noi luni, îi răspunse ea.
– Cum l-ai dat? De ce l-ai dat?
– Păi n-ai spus tu duminică aşa de frumos la adunare că, dacă avem două haine, să dăm una celui ce nu are? Tu aveai două, fratele nu avea nici una…
– Da, am spus eu asta, dar pentru alţii, nu pentru noi! zise supărat predicatorul mincinos…

Şi iată aşa se poate predica foarte frumos pentru alţii, iar nu pentru noi.
Se poate să cântăm, să ne rugăm mereu, să citim şi să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu pentru alţii. Să propovăduim pentru alţii, să vestim pentru alţii, şi nu pentru noi.
În felul acesta, alţii, cei cărora le vestim, le scriem, le predicăm Cuvântul Domnului, dacă vor asculta şi vor împlini cele auzite de la noi, ei se vor mântui prin ele. Iar noi, care le-am spus acelora, se poate să ne pierdem sufletul pentru totdeauna, fiindcă nu cel ce zice „Doamne-Doamne“ va intra în Împărăţia Cerurilor, a zis Domnul Iisus, ci acela care face voia Tatălui Ceresc (Mt 7, 21).
Iată un mijloc sigur spre a ne mântui: când citim Cuvântul Domnului, să-l citim totdeauna pentru noi. Şi când îl propovăduim, să-l spunem totdeauna pentru noi.
În felul acesta vom face noi ceea ce spunem. Sau nu vom spune altora ceea ce noi nu facem, până ce vom ajunge să putem face noi mai întâi.
Şi iată şi un mijloc sigur spre a ne pierde: să citim sau să vorbim mereu numai pentru alţii. Să predicăm pentru alţii. Să scriem numai pentru alţii.
În felul acesta, noi vom spune totdeauna altora să facă ceea ce noi nu facem. Şi vom arăta mereu altora drumuri pe care noi nu luptăm să mergem niciodată.

Acestea sunt fapte care arată că noi încă nu ne-am dezbrăcat de omul cel vechi, ci numai i-am pus pe haina lui cea veche câte un petic nou, mai mare sau mai mic, mai la faţă sau mai la spate, mai pe puţin timp sau mai pe mult, pentru o ocazie sau pentru alta.
Aceasta înseamnă de-a dreptul spus: a trăi în minciună, în prefăcătorie, în aluatul fariseilor, care este făţărnicia. Acesta este, după îngâmfare, păcatul cel mai urât înaintea lui Dumnezeu. Şi mai vinovat înaintea Duhului Sfânt.
Fraţilor şi surorilor, veniţi să ne lăsăm de acest lanţ cu care diavolul mai trage sigur la moartea veşnică şi azi pe oricine se ţine şi nu se lasă de el!