În lecrura autorului Traian DORZ
Iuda vânzătorul ştia şi el locul acela, pentru că Iisus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Săi.
…Acolo era o grădină. Iisus a intrat în ea cu ucenicii Săi.
Oriunde Se adună Iisus cu ucenicii Săi, este o grădină. Dar poate şi un vânzător.
Ce frumos spune Cântarea Cântărilor cap. 6, vers. 2: „Iubitul meu S-a pogorât la grădina Lui, la stratul de miresme, ca să-Şi pască turma în grădini şi să culeagă crini“!
Cât de minunat trebuie să-şi fi petrecut ucenicii cu Domnul Iisus în grădina Ghetsimani atâtea nopţi de rugăciune, atâtea ceasuri de părtăşie şi atâtea clipe de stări cereşti!
Câte adevăruri le va fi descoperit Domnul Iisus ucenicilor Săi acolo!
Câtă putere vor fi primit ei, câte taine vor fi pătruns prin lumina Lui şi câte clipe neuitate vor fi trăit ei cu Iisus acolo!
După ceasurile zilei petrecute în mijlocul mulţimilor de ascultători, sau de bolnavi, sau de potrivnici, retragerile Domnului Iisus în rugăciuni şi în intimitatea cu ei, ceasurile de seară din Ghetsimani, cu iubiţii Lui, vor fi fost, pentru Domnul şi pentru ucenicii Lui, ca o baie odihnitoare după un zăduf chinuitor.
Ziua întreagă ucenicii munceau să înveţe, să ajute, să slujească lui Hristos şi mulţimilor.
Ziua întreagă ei erau ai altora, vedeau de alţii, chemau pe alţii, lăsau altora locul cel mai aproape de Domnul lor.
Dar seara, o, seara… El era numai al lor, iar ei erau numai ai Lui.
Cuvintele lui Iisus erau numai pentru ei, iar ale lor erau numai pentru El.
Această dulce părtăşie le despăgubea inimile pentru tot ce dăruiseră mulţimilor în ziua trecută.
Şi le împrospăta puterea pentru dăruirea care li se cerea în ziua viitoare.
Grădina este un loc îngrădit.
Este şi locul unde intimitatea bucuriilor poate fi cea mai dulce, dar este şi locul unde primejdia căderilor poate fi cea mai mare.
Este şi locul unde eşti adăpostit de ochii mulţimilor stânjenitoare, dar şi locul unde poţi fi urmărit cel mai uşor de ochii iscoditorului vrăjmaş care pândeşte de după colţ. Ca în grădina Edenului. Şarpele era aici Iuda.
Este şi locul unde poţi să-ţi dezlegi inima. Dar şi locul unde se poate să ţi se lege mâinile.
Oricât de multe ar fi însă necazurile la care ne expunem din pricina iubirii, în locurile noastre de rugăciune şi de petrecere, noi nu vom renunţa şi nu trebuie să renunţăm niciodată la bucuria adunărilor deoparte cu Iisus şi cu fraţii.
Oricâte necazuri vom avea de întâmpinat din partea împotrivitorului,
oricât de multe piedici vor fi puse în calea noastră spre a ne opri să mergem în grădina Preaiubitului nostru Mântuitor,
noi, preaiubiţii mei fraţi, nu vom renunţa şi nu trebuie să renunţăm niciodată la petrecerile noastre tainice din grădinile adunărilor scumpe cu Iisus şi cu inimile iubite.
Oricât de puţini vom putea fi acolo şi oricât de puţin vom putea sta, noi vom merge mereu la adunarea noastră intimă cu Iisus şi cu scumpii noştri, pentru că acolo este şi pentru noi locul cel scump şi pentru că aceasta este şi pentru noi acum, tot ceea ce fusese şi pentru ucenici atunci: bucuria scumpă şi sfântă din intimitatea grădinilor cu Iisus, în ceasurile noastre liniştite şi sfinte.
Iuda vânzătorul cunoştea şi el locul acesta.
Fiecare ceată de ucenici îşi are vânzătorul ei. Atunci era doar unul din doisprezece, dar vai, acum câţi pot fi, câţi s-au dovedit că pot fi!
Vânzătorul acesta este acela din cauza căruia se trag toate pătimirile Domnului Iisus şi toate durerile ucenicilor, şi toate pierderile Lucrării lui Hristos.
Domnul Iisus le spusese: Negreşit, Fiul Omului merge la moarte, după cum este scris despre El, dar vai de acela prin care El este vândut.
Şi Iuda cunoştea Scripturile.
Şi el fusese din numărul ucenicilor aleşi şi era şi el părtaş aceleiaşi slujbe (Fapte 1, 17).
Luase şi el parte de atâtea ori la adunările cu Iisus, la acele adunări intime şi scumpe de rugăciune şi de meditaţie.
Predicase şi cântase şi el despre Hristos şi lângă Hristos, trecând poate ca unul dintre cei mai înzestraţi şi mai talentaţi ucenici.
Şi, desigur, trăise şi el acolo ceva din bucuria negrăită a părtăşiei cu Domnul şi cu fraţii, adeseori.
Dar acum în inima lui intrase diavolul (Luca 22, 3).
Diavolul mândriei şi al lăcomiei.
Diavolul dorinţei de întâietate şi al blestematei iubiri de bani.
Mândria era păcatul sufletului lui Iuda. Şi lăcomia era păcatul trupului său. Acestea l-au dus la săvârşirea păcatului său veşnic fără iertare (Matei 12, 32; Marcu 3, 29; I Ioan 5, 16).
Şi i-a aruncat toată fiinţa sa în locul şi focul osândei veşnice.
Numele său a devenit stigmatul şi semnul înspăimântător al tuturor vânzătorilor de Dumnezeu şi de fraţi.
Iar osânda lui este veşnic partea tuturor acelora care se vor face vinovaţi de vânzarea sângelui sfânt, de pârârea adunărilor sfinte, de denunţarea locului sfânt, unde şi ei înşişi au petrecut cândva cu Iisus şi cu fraţii.
Să facem un popas cutremurător în acest loc. Şi să ne amintim de atâtea iude dintre noi, din trecut şi din prezent, de vânzătorii locurilor scumpe şi denunţătorii grădinilor unde ne-am adunat noi cu Iisus. Ca să-i ştim, să-i cunoaştem şi să înţelegem ce avem de făcut.
Mărire veşnică îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse, mărire Ţie!
Cu inima cutremurată de tot ce vedem şi auzim acum, Îţi mulţumim pentru dragostea cea mare cu care ne-ai iubit, primind să suferi atât de mult pentru mântuirea noastră.
Te rugăm, păstrează inimile noastre smerite şi cugetele noastre curate, pentru ca binecuvântările primite în adunările cu Tine şi-n intimitatea cu ai Tăi să ne ţină curaţi şi sfinţi lângă Tine, spre a nu deveni şi noi cumva nişte ucenici blestemaţi, nişte vânzători ai fraţilor.
Nu ne lăsa să uităm locurile noastre dragi.
Şi fereşte adunarea noastră totdeauna de orice iudă.
Amin.
Hristos – Răscumpărătorul nostru (Meditaţii, rugăciuni şi cântări la Sfânta Evanghelie după Ioan – Capitolul 18)