TREI FELURI DE ASCULTĂTORI

Biblia-1351. Totdeauna unde se vorbeşte Evanghelia sunt trei feluri de ascultători: cei de aproape, cei de la mijloc şi cei de departe.
Dar nu poziţia trupească faţă de vorbitorul cuvântului este importantă – ci cea sufletească.

2. Poziţia sufletească a celor de departe este de obicei că doar aud. A celor de la mijloc este că aud şi înţeleg. Dar a celor de aproape este că şi aud, şi înţeleg, dar şi ascultă Cuvântul lui Dumnezeu.

3. Încă o dată: nu poziţia trupească este cea mai importantă, ci poziţia sufletească. Sunt mulţi dintre cei de departe care sunt numai ochi şi urechi. Dintre aceştia uneori auzi strigând: Vă rugăm, vorbiţi mai tare, că nu se aude… Aceştia n-ar vrea să scape nici un cuvânt, pentru că ei vor nu numai să audă sau să înţeleagă, ci vor să asculte Cuvântul Sfânt.
Ce scumpe sunt înaintea lui Dumnezeu astfel de suflete!

4. Sunt unii dintre cei care, chiar aproape fiind, nu le pasă de Cuvânt. Uneori nici nu-l aud din cauza vorbelor lor. Apoi nu-l înţeleg din cauza gândurilor lor. Şi apoi nu vor să-l primească din cauza simţirii lor potrivnice.
Ce departe de Cuvânt sunt uneori chiar cei mai aproape de cuvântător!

5. Cei de la mijloc se împart între cele două extreme:
unii aud şi chiar înţeleg, dar nu ascultă niciodată;
alţii [sunt cei] cărora Dumnezeu le dă Harul să asculte ceea ce au auzit şi au înţeles.
Cei din urmă vin totdeauna la Domnul. Cei din mijloc vin foarte rar. Iar cei dintâi, aproape niciodată.

6. Nu de cantitatea cuvântului depinde de multe ori ascultarea lui, ci de valoarea şi puterea sa. Nu ce vorbitor auzim, ci al Cui Cuvânt îl ascultăm. Dacă auzim numai un vorbitor – chiar pe cel mai strălucit om – nu ne alegem cu mare folos.
Ci numai când, dincolo de om, Îl ascultăm pe Dumnezeu.

7. Totuşi când în mijlocul nostru sunt vorbitori sfinţi – noi, în cuvântul lor, Îl auzim pe Hristos vorbindu-ne.
Să-i ascultăm, fiindcă Domnul Însuşi a spus: Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă (Mt 10, 40 41).

8. Trăim puternic sub dureroasa impresie a răririi rândurilor celor sfinţi. Unii după alţii se duc marii stegari ai lui Hristos care au ţinut sus Cuvântul Vieţii. Dorim din toată inima să ni-i amintim mereu, ascultându-i şi urmându-le credinţa.

9. Să ne obişnuim să preţuim astfel de suflete mari câtă vreme le avem, fiindcă din pricina lor multe binecuvântări se revarsă peste noi, toţi ceilalţi. Şi de multe nenorociri suntem scăpaţi numai din pricina lor. Abia când ei nu vor mai fi vom vedea ce au fost.

10. Trebuie să ne rugăm mereu ca Domnul să umple golurile rămase în urma marilor sfinţi plecaţi dintre noi… Şi să ne dăm şi noi toate silinţele să fim vrednici ca Duhul Sfânt să nu ne lase fără de îndrumători sfinţi, ca să nu rămânem în întuneric, fiindcă astfel de ochi din fruntea noastră ne sunt chiar mai de preţ şi decât ochii cei de sub frunte.

11. Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis pe cei doi ucenici să-I aducă tânărul măgăruş, pentru intrarea Sa în Ierusalim, le a zis: Dezlegaţi-l, fiindcă este legat.
Pentru ca să-l poată folosi Hristos în slujba Sa, acest tânăr măgăruş trebuia să fie dezlegat de unde era prins înainte.
Această eliberare trebuie să vină şi în viaţa noastră în momentul când vrem să devenim ai lui Hristos.

12. Iar dacă în slujba purtării Domnului ni se va arăta şi nouă vreodată de către cineva o cinste mai mare decât o merităm, să nu ne-o însuşim, ci să spunem şi noi, dar nu cu prefăcătorie, ci cu sinceritate şi smerenie totală, ca psalmistul sfânt: Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău, toată slava (Ps 115, 1).

13. Dacă Domnul S-a îndurat de noi să ne folosească în slujba şi spre slava Sa, – să L purtăm în chip smerit şi temător. Să nu ne socotim niciodată cu nimic mai mult decât suntem, adică nişte unelte slabe de care El S-a îndurat să Se folosească o clipă din Veşnicie, spre slava Sa.
Aceasta va fi adevărata noastră înţelepciune.

14. Smerenia şi ascultarea sunt cele două trăsături ale tuturor uneltelor de care S-a folosit şi Se va folosi Dumnezeu în slujba Sa.
Dacă şi pentru noi vor veni ispite ale laudelor pentru merite în slujba Domnului, atunci să le întâmpinăm ca tânărul asin care Îl purta pe Domnul. El n-a ridicat nici o floare din cele aruncate în calea sa – şi nu şi-a însuşit nici o podoabă. Nu erau ale lui şi – prin urmare – nu-l interesau.

15. Câtă vreme în Lucrarea Domnului vor fi suflete îngâmfate, îndărătnice, neascultătoare, atâta vreme adunările frăţeşti vor fi dezbinate, tulburate, agitate.
Când însă [acestea nu vor mai fi], prin puterea Duhului Sfânt şi prin revenirea între fraţi a smereniei şi a ascultării curate, cuvântul va fi cald şi dulce, drumurile largi şi dragostea nedespărţită.

16. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca în adunarea Sa să vină şi să rămână numai oamenii întorşi la El cu toată inima lor, nu numai cu cele văzute, pe care le ştiu toţi. Şi nu numai cu cele mai ascunse, pe care le ştiu mai puţini, ci mai ales cu cele tăinuite, pe care nu le cunoaşte nimeni decât Dumnezeu, de Ochii Căruia nu se poate ascunde nimic (Evr 4, 13).

17. În Împărăţia lui Dumnezeu nu va intra nimic întinat. Acea parte a inimii noastre în care zac de obicei cele mai ascunse lucruri noi trebuie să o aducem sub controlul şi curăţirea lui Hristos.
Dacă Dumnezeu tot va judeca odată lucrurile ascunse ale oamenilor – după cum este scris la Eccl 12, 14; Ps 69, 5; Mt 10, 26; Rom 2, 16 –, atunci este cu mult mai bine să le aducem noi acum, înainte, la Judecata Lui, ca să putem găsi iertare pentru ele, – decât să fie aduse prea târziu, când nu vom mai afla iertare.

18. Să mergem spre iertare – şi atunci şi ea va veni spre noi.
Să privim spre izbândă – atunci şi ea va privi spre noi.
Să luptăm pentru Domnul – atunci şi El va lupta pentru noi.

19. Lupta îşi are vremea ei, biruinţa îşi are şi ea vremea ei. Nimic nu poate grăbi venirea unui lucru până nu vine vremea lui. Dar nici nu-l mai poate opri când i-a trecut vremea.
Cum vine primăvara, chiar dacă iarna luptă să nu plece, aşa va veni şi mântuirea noastră, chiar dacă tot felul de primejdii şi de vrăjmaşi luptă să o împiedice…

20. Să auzim bine Cuvântul, să înţelegem întreg Adevărul din El – şi apoi să-l urmăm cu bucurie în viaţa şi-n umblarea noastră. Atunci vom vedea azi că suntem mai buni decât ieri, mâine, că vom fi mai credincioşi decât astăzi; şi în viitor, că vom avea mai multe binecuvântări ca în trecut.
Aşa să ne ajute Domnul!
Amin.