Traian Dorz, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
(din meditaţii la Apostolul din Duminica a 26-a după Rusalii)

TDorz1„Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr“  (Efeseni 5, 9.

În Evanghelia de la Ioan, cap. 1, Domnul Iisus Hristos este numit Lumina cea veşnică a Tatălui. Cât de mult se aseamănă şi cât de mult se întregeşte în înţelesul de lumină acest verset cu acela din Geneza 1! Şi cât de luminos ni se descoperă unul prin celălalt!…
Roada Luminii este în orice bunătate, spune sfântul verset, şi într-adevăr citiţi la Geneza capitolul 1 şi veţi vedea că după fiecare lucrare pe care a făcut-o Dumnezeu prin Hristos este scris: Şi Dumnezeu a văzut că lumina era bună (versetul 4).
Şi Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Se zice asta despre despărţirea făcută între ape şi uscat (versetul 10).
Şi tot aşa se zice despre rodul adus de fiecare sămânţă (versetul 12).
Şi despre luminătorii rânduiţi zilei şi nopţii (versetul 18).
Şi după ce a făcut peştii mărilor şi păsările cerului (versetul 21).
Chiar şi după ce a făcut fiarele, vitele, târâtoarele, Dumnezeu a văzut că toate erau bune (versetul 25).
Numai după ce a făcut pe om, nu mai este spusă cu bucurie această constatare a lui Dumnezeu.
Căci, făcându-l pe om, Dumnezeu n-a făcut decât începutul său, lăsând omului libertatea de a se realiza el însuşi, apoi de a se întregi şi desăvârşi el însuşi pe sine după voinţa sa. În lumină sau în întuneric, în bine sau în rău, în sus sau în jos.
Şi numai atunci Dumnezeu va putea spune cu bucurie de-spre toate realizările Sale că sunt bune, când şi omul, cununa creaţiei Lui, îşi realizează bine şi el partea sa, desăvârşind opera atât de măreaţă a lui Dumnezeu la care i s-a dat şi lui marele har de a putea fi şi el un colaborator cu Dumnezeu, prin îmbunarea lui însuşi.
Da, numai atunci roada Luminii este întregită deplin.
Roada luminii începută în bunătate se păstrează prin neprihănire. Şi se împlineşte prin adevăr.
Nici un lucru bun nu se poate păstra decât în ordine şi în curăţie. Tot ce nu se păstrează prin ordine ajunge în dezordine. Şi tot ce nu se împlineşte prin adevăr se nimiceşte prin minciună.
Ordinea vorbeşte despre ascultare… Iată cât de minunat se desfăşoară în ascultare tot mersul şi toată lucrarea tuturor celor alcătuite de Dumnezeu, despre care El a spus la crearea lor că erau bune.
Atât cele de jos, cât şi cele de sus, în ce ordine vin şi merg, răsar şi apun, se nasc şi mor! După cum li s-a rânduit de la început de Făcătorul lor.

Curăţia este înfăţişarea lor şi adevărul este lucrarea fiecăreia. Nici una nu minte, nici una nu înşală, nici una nu se schimbă… Toate îşi fac lucrarea şi îşi aduc rodul în adevăr, real, frumos, statornic.
O, dacă roada Luminii, viaţa din Hristos, s-ar arăta astfel şi în noi!