Traian Dorz, versificarea
Strigarea prietenoasă a Înţelepciunii.
1. Şi-a zidit Înţelepciunea casa-i binecuvântată
şi-a tăiat apoi cei şapte stâlpi de viaţă-adevărată,
2. Tăind vite, punând vinul
şi-a-ntins masa de-ospătare
3. Şi-a trimis a sale roabe
pe nălţimi să strige tare:
4. «Cine-i prost să vină-ncoace!»
La nepricepuţi le spune:
5. «Veniţi de mâncaţi-mi pâinea
şi-mi beţi vinurile bune!…
6. Şi lăsaţi-vă prostia, ca s-aveţi o lungă viaţă,
urmăriţi a cumpătării şi-a priceperii povaţă!»
7. Cel ce mustră pe-un netrebnic ură şi dispreţ culege,
cel ce vrea pe-un rău să-ndrepte cu batjocură s-alege.
8. Nu-l mustra pe cel netrebnic, să n-ajungi să te urască;
mustră-l pe-nţelept, căci are tot mai mult să te iubească.
9. Dă-nţeleptului lumină că mŕi înţelept devine,
pe neprihănit învaţă-l şi-nvăţa-va tot ce-i bine.
10. Începutu-nţelepciunii frica cea de Domnul este,
iar a sfinţilor ştiinţă este-a cunoştinţei veste.
11. Zilele vieţii tale înmulţi-se-vor prin mine
şi mări-ţi-se vor anii bătrâneţilor senine.
12. De eşti înţelept, în viaţă, pentru tine ai ştiinţă,
de eşti hulitor, tu singur ai să tragi în suferinţă…
Îndemn împotriva ademenirii nebuniei.
13. Nebunia-i o femeie zgomotoasă şi nebună,
proastă şi neştiutoare, fără nici o vorbă bună.
14. Totuşi stă în uşa casei
pe înalta ţării treaptă
15. Ca să strige călătorii
care merg pe calea dreaptă:
16. «Cine-i prost aici să vină!…»
Celor fără minte spune:
17. «Apa cea furată-i dulce,
pâinile ascunse-s bune!»
18. El nu ştie că acolo sunt cei morţi, din neştiinţă,
şi-ai ei oaspeţi merg cu toţii în a morţii locuinţă.