Traian Dorz, Hristos – Puterea Apostoliei
Meditaţii la Apostolul din duminica Tomii
Iată, fraţii mei şi surorile mele, porunca lui Dumnezeu pentru noi şi pentru toată Frăţietatea noastră, de azi şi până la Venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe norii cerului Său!
Lucrarea Oastei Domnului a venit în lumea aceasta ca o solie şi cu o însărcinare cerească: să stea în Templul acesta, în Biserica aceasta, în credinţa aceasta şi să vestească norodului acestuia toate cuvintele vieţii, adică mântuirea şi răscumpărarea, prin naşterea din nou şi vieţuirea în Hristos Iisus.
– Doamne, dar cum ne trimiţi Tu în Templu, când acolo este mare preot Ana, este judecător Caiafa, sunt slujitorii cei care Te-au răstignit pe Tine şi care ne-au închis pe noi?
– Templul este al Meu şi nu al lor; el este Casa Tatălui Meu; el este Casa de rugăciune pentru toate neamurile… iar voi nu sunteţi în mâinile lor, ci sunteţi în Mâna Mea.
– Doamne, dar Tu ai spus că acei care mănâncă din aceeaşi pâine şi beau din acelaşi pahar sunt un singur trup – cum să mergem noi acolo cu hoţii, cu beţivii, cu desfrânatele?
– Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi – şi nu pe altul! Numai cei care iau Taina aceasta cu vrednicie sunt un singur trup; ceilalţi, care o iau spre osândă, sunt ca şi cum n-ar fi. Voi, dacă sunteţi duhovniceşti, sunteţi din Trupul Meu cel duhovnicesc care nu este mărginit de un loc sau de o zi, ci este pretutindeni şi oricând.
– Doamne, dar ne vor da afară iarăşi.
– Veniţi din nou şi din nou!
– Doamne, dar aceştia totdeauna ne vor urî.
– Şi pe Mine M-au urât… Ferice de voi când veţi fi urâţi din pricina Mea.
– Doamne, dar nu este un alt loc pentru noi, o altă cale, un alt ogor?
– Nu! Cum am făcut Eu, aşa să faceţi şi voi! Unde v-am aşezat Eu, acolo să staţi! Unde v-am pus Eu, acolo să vă aflu când voi veni, făcând ceea ce v-am poruncit Eu! Altfel, voi nu sunteţi ucenicii Mei.
Binecuvântaţi să fie ucenicii ascultători şi smeriţi care, oriunde sunt trimişi sau duşi, fac slujba mărturisirii lui Hristos cu credincioşie, cu supunere şi cu putere.
Iată, ucenicii prigoniţi care – fiind daţi afară din sinagogi şi din Templu – se strânseseră înainte cu adunarea Domnului în pridvorul lui Solomon, acum, deşi ameninţaţi şi băgaţi în închisoare, nu se mai tem.
Închisoarea, bătaia şi ameninţările, departe de a-i mai înfrica, îi fac tot mai plini de îndrăzneală.
Ieşiţi din închisoare, ei nu se mai ascund, nici nu fac adunările lor în afara Templului, ci intră cu toţii în Templu. Plini de îndrăzneală şi hotărâţi pentru orice, ei ascultă porunca lui Dumnezeu: Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia… adică toată solia mântuirii prin venirea şi predarea în slujba lui Hristos.
Când eşti plin de încredere în Dumnezeu şi plin de îndrăzneală în hotărârea de a-L urma cinstit şi de a-L sluji credincios pe Domnul Iisus în Templul Lui Sfânt, în Biserica şi în credinţa părinţilor tăi, nimeni nu te mai poate opri.
Te poate opri cineva din Templu numai când nu eşti cinstit; când cu gura spui că eşti – dar nu eşti cu toată inima pentru el.
Te poate învinui cineva numai când nu-ţi faci datoria faţă de Templu şi nu-ţi îndeplineşti cinstit tot ce se cuvine faţă de Casa lui Dumnezeu…
Dar când eşti cu un cuget curat faţă de Dumnezeu şi îţi împlineşti cinstit şi din inimă ceea ce eşti dator faţă de Casa Lui, atunci nu ai nevoie şi nu ai voie să te mai temi de nimeni.
Deci intraţi cu îndrăzneală, cu credinţă şi cu evlavie în Templul Domnului! Staţi cinstit acolo! Şi mărturisiţi cu toată hotărârea cuvintele Vieţii noi, ale vieţii sfinte, ale vieţii în Hristos, fiindcă aceasta este porunca lui Dumnezeu!
Îndrăzniţi, Hristos v-a trimis! El este cu voi şi veţi birui.
Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Împărat şi Dumnezeu, Care faci minuni totdeauna prin cei care sunt adevăraţii Tăi trimişi şi mărturisitori!
Te rugăm umple de putere şi de îndrăzneală pe toţi cei pe care îi trimiţi să Te vestească mulţimii – şi Tu Însuţi adu la mântuirea Ta pe toţi cei care aud Cuvântul Tău.
Iar când mai-marii lumii acesteia se vor ridica împotriva aleşilor Tăi şi vor pune mâna pe ei spre a le face rău, Te rugăm întoarce tot răul acesta spre slava Ta, spre mântuirea celor pierduţi şi spre bucuria alor Tăi.
Când în jurul lor se vor strânge zidurile şi se vor închide porţile, Te rugăm trimite Tu îngerul Tău să-i izbăvească, pentru ca ei să-şi poată împlini cu prisosinţă slujba pentru care i-ai închis sau i-ai eliberat.
Nu ne lăsa, Doamne, să părăsim niciodată Templul Tău, Biserică noastră, ci, stând în ea cu cinste şi cu vrednicie, să putem împlini în mijlocul ei mărturisirea pentru care ne-ai ridicat în mijlocul acestui popor şi al acestei Biserici. Amin.