O, creşte-mi, Rugăciune,
aripi de sfânt mister,
să zbor peste genune
spre cel din urmă cer!
Străluminate trepte
urcând mereu, urcând,
la capăt să m-aştepte
iubirea lăcrămând.
Să-mi cadă frântă firea
de dincoace de vis,
să-mi treacă doar sfinţirea
prin cerul larg deschis.
La dulcile izvoare
a’ Dragostei, sosit,
să-mi aflu-ntr-o cântare
popasul nesfârşit.
– Ajută-mi, Rugăciune,
cât încă lupt şi sui,
să trec orice genune,
sfinţit iubirii Lui,
Iubirii şi cântării
din care cred şi sper
spre clipa-ncununării
din cel din urmă cer.
Traian Dorz, Cântări Nemuritoare