DSC_9704

Astăzi dimineaţă, în jurul orei 9 a.m., Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au ajuns la Mănăstirea Maicii Domnului Povăţuitoarea – Gonia, din Kolymbari, Creta, unde a fost oficiată o rugăciune în deschiderea lucrările Sinaxei, ultima sinaxă a Întâistătătorilor înaintea Sfântului şi marelui Sinod.

La această Sinaxă participă Întâistătătorii şi doi ierarhi din partea fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale. Lucrările Sinaxei se vor desfăşura pe toată perioada zilei de astăzi şi au ca scop analiza Mesajului Sfântului şi Marelui Sinod, comunicatul final care va fi publicat la sfârşitul lucrărilor Sinodului.

Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, a declarat că la Sinaxă se va analiza pe lângă Mesaj şi situaţia absenţei unor Întâistătători de la lucrările Sinodului.

Mesajul Sinodului este unul foarte bogat, atinge oarecum temele puse în atenţia Sfântului şi Marelui Sinod  şi dă un mesaj de speranţă şi mai ales dorinţa de unitate, în jurul Bisericii lui Hristos, a tuturor creştinilor ortodocşi, în frunte cu ierarhii lor, bineînţeles.
Într-un interviu oferit televiziunii Kriti TV, Înaltpreasfinţitul Părinte Emmanuel, Mitropolitul Franţei, a oferit explicaţii cu privire la lucrările Sinaxei şi conţinutul Mesajului Sfântului şi Marelui Sinod:

Mesajul îl va prezenta astăzi Sanctitatea Sa (Patriarhul Ecumenic) Întâistătătorilor, care cu autoritatea lor, îl vor aproba şi îi vor aduce îmbunătăţiri, pentru a-l transmite ulterior, adică de luni, la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod.

Mesajul este unul către lume, dar este un mesaj care va rămâne. Adică poate fi un text care va fi istoric. Pe lângă celelalte documente care vor fi aprobate de Sfântul şi Marele Sinod, acesta va fi un mesaj care se adresează în principal lumii. Noi trebuie să oferim lumii, întâi de toate, o speranţă către omul secolului 21, ceva diferit, ceea ce aşteaptă să asculte, nu ceea ce ne dorim noi să transmitem. Consider că este un prilej să vorbim o altă limbă, să abordăm problemele care există astăzi în lume şi acest lucru va fi descris întocmai de mesaj. Aşadar, nu va repeta temele care sunt deja pe ordinea de zi a Sfântului şi Marelui Sinod.

Cu privire la absenţa celor patru Întâistătători de Biserici Autocefale care au decis să nu participe la lucrările Sinodului din Creta, Mitropolitul Emmanuel a afirmat:

Noi sperăm întotdeauna. Speranţa dispare ultima. Sperăm că Bisericile care sunt absente să ajungă, în cele din urmă. Și de ce să nu vină? Ortodoxia după cum am spus şi ieri este aici şi îi cheamă pe toţi. Nu stabilim norme. Noi trebuie să arătăm unitatea Bisericii Ortodoxe. Acesta este şi scopul Sfântului şi Marelui Sinod.

În final, Mitropolitul Franţei a spus că şi Bisericile absente sunt prezente şi sunt membre ale Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Sursa aici

Comentariul nostru:

Să înţelegem din expresia: „Bisericile absente sunt prezente şi sunt membre ale Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe“ că se încalcă chiar primul articol din Regulament? Acesta prevede: „El [Sinodul n.n.]  este convocat de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, cu acordul Preafericirilor lor Întâistătătorii tuturor Bisericilor Autocefale Ortodoxe Locale recunoscute de toți, și este format din membri numiți de Bisericile Ortodoxe Locale“.
Şi dacă se consideră că Bisericile Autocefale care lipsesc sunt de fapt prezente, cum va fi considerat votul lor: „DA“, „NU“ sau „ABŢINERE“?

Şi dacă la acest Sinod nu sunt prezente toate Bisericile Autocefale şi el tot se ţine, atunci este totul o făcătură – începând de la nume (Panortodox), care nicicum nu mai e PAN, şi încheind cu Regulamentul, căruia i se încalcă chiar primul articol – pentru că nu există „deplinul consens“.

Apoi unele mesaje sunt oarecum lipsite de sens:

Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale relatează în textul de mai sus următoarele: Sinodul „dă un mesaj de speranţă şi mai ales dorinţa de unitate, în jurul Bisericii lui Hristos, a tuturor creştinilor ortodocşi, în frunte cu ierarhii lor“. Înţelegem de aici că până acum această unitate nu exista şi a fost necesar acest Sinod pentru a se obţine? Sau că se doreşte de fapt o unitate sau o apropiere de celelalte denominaţiuni creştine? Sau că Biserica Ortodoxă până acum nu era capabilă să ofere speranţă pentru credincioşi şi acum este nevoie de o schimbare în acest sens?

Noi credem că schimbare chiar trebuie să fie, dar nu în învăţătura Sfinţilor Părinţi sau a Hotărârilor celor Şapte Sinoade Ecumenice, ci trebuie o schimbare radicală în trăirea tuturor ortodocşilor, de la vlădică la opincă, o aşa schimbare care să aducă eradicarea corupţiei, a lăcomiei, a urii, a răutăţii, a războiului, a luării copiilor din sânul familiilor, a educaţiei sexuale a minorilor, a avorturilor, a sodomiei şi a tuturor celorlalte păcate care apasă omenirea astăzi, şi nicidecum schimbarea sau interpretarea tendenţioasă a vreunei învăţături deja existente în Biserică.

Privit din această perspectivă, acest Sinod, deşi e pregătit de câteva decenii, de fapt nu-şi are rostul. Sau probabil altul este scopul. Abordarea aceasta infailistă, papistaşă, de a se lua în calcul doar un singur vot pentru fiecare Biserică, acela al patriarhului, indiferent de voturile celorlalţi membri ai delegaţiilor prezente – deschide larg uşa nu spre revenirea catolicilor la Biserica cea una şi dreaptă, ci spre ieşirea noastră din normele şi canoanele Ortodoxiei, către cele papistaşe.

Şi dacă printre membrii vreunei delegaţii se vor afla ierarhi care nu vor fi de acord cu unele abordări ale textelor supuse analizelor, ce rost are prezenţa lor acolo, dacă votul lor nu contează, ci contează doar votul patriarhului? Pentru ce atât de multă cheltuială, pentru atât de mulţi delegaţi ai fiecărei Biserici, dacă nu se ia în consideraţie decât un singur vot al fiecărei delegaţii? Doar de faţadă? Doar pentru a da impresia că e Sinod (că sinod înseamnă părerea unanimă a tuturor ierarhilor)? 

„Noi trebuie să arătăm unitatea Bisericii Ortodoxe. Acesta este şi scopul Sfântului şi Marelui Sinod“ – a declarat Mitropolitul Emmanuel.

Cum? Făcând pur şi simplu abstracţie de absenţa unora, ca şi cum nu ar exista? Că ei oricum există, dar nu se vrea a fi luaţi în considerare. Unitatea înseamnă să te lepezi de cei absenţi?

Constatăm că în numele unei false nevoi de unitate se realizează de fapt o nouă istorică dezbinare a credincioşilor, poate mult  mai gravă decât cea din 1054.

În acest context, salutăm cu bucurie şi smerenie hotărârea celor câteva Biserici Ortodoxe de a nu participa la acest Sinod care se vrea sfânt, dar care e unul fals. Şi ne rugăm din toată inima lui Dumnezeu să se facă voia Lui în toate.

Altă sursă aiciMarele Sinod rămâne unul pan-ortodox, iar deciziile sale vor fi valabile, anunţă Şeful Serviciului de Presă al Patriarhiei de Constantinopol, Pr. Ioan Hrisavgisa.

Acesta consideră corectă numirea de „pan-ortodox“ pentru că panortodoxă a fost decizia de convocare a sinodului din ianuarie de la Geneva. Şi în numele unanimităţii acordului de participare de atunci, hotărârile ce se vor lua vor fi considerate valabile…

„Autoritatea Sinodului şi cea a deciziilor nu au de suferit şi nu sunt diminuate… Afirmaţia , conform căreia deciziile Sinodului ar fi nule, întrucât unele Biserici nu au participat la el, este lipsită de orice temei ecleziastic, teologic şi logic“ sunt cuvintele de încheiere ale Şefului Serviciului de Presă al Patraiarhiei de Constantinopol.

Comentariu nostru:

Ce subterfugiu lingvistic…

Aici vorbim despre o decizie panortodoxă? Şi nici aceasta nu a fost în unanimitate. Se ştie despre refuzul Bisericii Antiohiei de a semna lansarea invitaţiei pentru Sinod.

Noi vorbim despre Sinodul în sine, pentru care se vrea în mod forţat denumirea de Panortodox!!! El nu poate fi panortodox datorită nu întâmplătoarei absenţe ale unora dintre Biserici, ci datorită refuzul oficial al acestora de a participa.

Este forţată şi vicleană o astfel de răstălmăcire a cuvintelor. Poate că unele acţiuni rău-voitoare ca acestea ar trebui schimbate în Ortodoxie, nicidecum învăţătura.

Nu vrem să fim acuzaţi că nesocotim hotărârile mai-marilor. Dar câtă vreme ierarhii sunt neuniţi, deşi luptă pentru unire (înţelegem că acesta este scopul Sinodului), credincioşii vor fi nevoiţi să aleagă sau să discearnă de partea cui vor fi. Ierarhii dezbinaţi vor dezbina şi credincioşii.