Sf. Ioan de Kronstadt, «VIAŢA MEA ÎN HRISTOS»
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33). Cum adică să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu? Ei bine, iată. Să presupunem că vrei să te duci undeva, pe jos, cu maşina, cu vaporul, pentru o treabă oarecare; înainte de plecare, cere Domnului să-ţi cureţe căile inimii şi drumul pe care vei merge, sau să-ţi orienteze potrivit poruncilor Sale drumul vieţii tale. Doreşte aceasta din toată inima ta şi repetă mereu rugăciunea ta. Domnul, văzând sinceritatea dorinţei tale, silinţa de a merge după poruncile Sale, va îndrepta puţin câte puţin toate căile tale.
Dacă, de exemplu, vrei să-ţi aeriseşti camera, să mergi să iei aer, gândeşte-te la curăţia sau necurăţia inimii tale. Multora dintre noi le place să-şi aerisească încăperea (care este o excelentă obişnuinţă), să meargă să se plimbe în aer curat, dar nu se gândesc deloc la necesitatea de a-şi purifica sufletul şi inima. Ei trăiesc într-un aer curat, dar se lasă purtaţi de gânduri necurate, de mişcări impure ale inimii, de cuvinte stricate sau de fapte trupeşti din cele mai murdare.
De asemenea, atunci când cauţi lumina naturală, aminteşte-ţi de lumina spirituală atât de necesară sufletului, fără de care acesta zace în întunecimile patimilor, în bezna morţii spirituale. „Eu, Lumină am venit în lume – zice Domnul – ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (In 12, 46).
Dacă vezi dezlănţuirea şi auzi tunetele furtunii, dacă citeşti povestea unui naufragiu, gândeşte-te la tulburările şi la greutăţile pe care furtuna patimilor le stârneşte în fiecare zi în inimile oamenilor, pricinuind naufragiul corăbiei duhovniceşti a sufletului sau naufragiul societăţii. Cere cu stăruinţă de la Domnul să-ţi potolească furtuna păcatelor aşa cum a potolit oarecând, prin Cuvântul Său, furtuna de pe mare; să smulgă patimile din inimile noastre şi să restabilească în ele o pace continuă.
Dacă ţi-e foame sau sete, dacă vrei să mănânci sau să bei, gândeşte-te la foamea şi setea sufletului tău (lui îi este sete de dreptate, de adevăr, de mântuire, sete de Hristos, sete de sfinţenie). Dacă nu-l saturi, el poate să moară de foame; slăbit şi epuizat, el poate să fie zdrobit de patimi; satisfăcându-ţi foamea trupească, nu uita să potoleşti, mai ales şi înainte de orice, foamea ta spirituală prin legătura cu Dumnezeu, printr-o pocăinţă sinceră, prin citirea Evangheliei şi a învăţăturilor Domnului şi, mai ales, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui Domnului Iisus Hristos.
Dacă îţi place să te îmbraci cu bun gust, sau când te îmbraci, gândeşte-te la haina dreptăţii cu care sufletele noastre trebuie să fie împodobite, sau la Mântuitorul Iisus Hristos, care este haina noastră spirituală, aşa cum El a zis: „Câţi întru Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat” (Gal 3, 27). Pasiunea pentru veşminte frumoase, adeseori alungă total din inimă gândul însuşi la veşmântul nestricăcios al sufletului şi transformă viaţa întreagă într-o căutare uşuratică a eleganţei.
Dacă eşti student, elev al unei şcoli înalte, funcţionar al guvernului, ofiţer în vreuna din ramurile armatei, inginer, pictor, sculptor, industriaş, muncitor în uzină, aminteşte-ţi că ştiinţa supremă înseamnă a fi un adevărat creştin, să crezi cu toată inima în Sfânta Treime, să te întreţii în fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune, să participi la serviciile liturgice, să respecţi legile şi poruncile Bisericii şi să porţi în inima ta, înainte de muncă, în timpul muncii şi după muncă, numele lui Hristos, căci El este lumina noastră, puterea noastră, sfinţenia şi ajutorul nostru.