Traian Dorz, din Hristos – Modelul vieţii noastre

„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.“ (Ioan 13, 34)

Porunca „iubiţi-vă unii pe alţii“ este mereu nouă. Oricât de mult s-a spus atunci de când a ieşit prima dată din inima şi de pe buzele Domnului, porunca de a ne iubi unii pe alţii este nevoie să ni se tot spună mereu… şi ea este mereu nouă şi mereu necesară. Pentru că de fiecare dată este nevoie de ea ca de o noutate şi ca de soarele ce răsare zilnic peste noi.
Noutatea este ceva care ai nevoie să primeşti zilnic.
Oricât de vechi este numele unui ziar, el în fiecare zi e nou, apare din nou şi este citit din nou, ca şi cum ar fi cel dintâi. Oricine este un cititor de ziare va dori să-l aibă zilnic şi va suferi când nu-l are, ca de o lipsă. Fiindcă deşi este acelaşi ziar, el este mereu nou, mereu altul. Şi cine s-a obişnuit cu el va face orice pentru a-l avea.
Cu pâinea este tot aşa. În fiecare zi o dorim nouă, caldă şi proaspătă.
O, dacă am simţi într-adevăr şi în acelaşi fel trebuinţa dragostei între noi! Dacă am dori să avem iubirea cum dorim pâinea zilnică: mereu proaspătă. Mereu nouă. Mereu caldă.
Pâinea şi ziarul, aceste două lucruri zilnic necesare, aproape fiecare dintre noi le caută zilnic. Pentru a fi siguri că le vom avea, ne abonăm la ele acolo de unde ni se pot da zilnic noi. Şi o, cât suferim adesea în lipsa lor!
Cu iubirea ar trebui să facem la fel. Iubirea faţă de Dumnezeul nostru ar trebui să ne-o împrospătăm zilnic, mereu caldă, mereu nouă şi dulce. Tot ce am făcut ieri pentru Domnul ar trebui să uităm, pentru ca astăzi să începem ca din nou, ca din altă magazie plină din care să împărţim cu dărnicie tuturor, cât putem. Din aceeaşi dragoste, dar nouă pentru Iisus, astăzi trebuie să facem altceva din nou. Şi altceva nou.

Rugăciunea noastră ar trebui zilnic să cuprindă ceva nou, ceva reînnoit, ceva proaspăt. Pentru ca ea să aibă neîncetat viaţă, frumuseţe şi bucurie mereu nouă. Părtăşia faţă de fraţi ar trebui să ne-o reînnoim zilnic, căutându-i mereu, din nou, privindu-i cu o mereu nouă plăcere şi plăcută preţuire în Domnul, pentru slujba şi chemarea lor. Simţindu-i mereu tot mai aproape de inima noastră, să facem totul ca şi în ei virtuţile sfinte să crească mai frumos.
Iubirea faţă de soţ sau de soţie, de părinţi sau de copii, de fraţi sau de surori, de vecini sau de prieteni, de cei apropiaţi sau de cei depărtaţi nouă – adică de toţi semenii noştri – ar trebui să înţelegem că este nevoie să ne-o reînnoim zilnic, fără să obosim niciodată, ci de fiecare dată să simţim o mare bucurie făcând asta.
Cum a făcut şi Hristos, Domnul nostru Preaiubit.

O pâine uscată şi veche nu o mănânci cu plăcere, ci vrei una proaspătă. Tot aşa este şi cu o iubire uscată şi veche. Cum n-ai nici nevoie şi nici folos de ziarul de ieri, vechi şi trecut, tot aşa este şi cu iubirea de ieri, trecută, dacă nu mai este astăzi. Drag suflet cititor sau ascultător al acestor simple, dar adevărate lucruri, să învăţăm şi noi (cel puţin noi amândoi): lucrurile cele mai simple sunt cele mai necesare vieţii pe pământ. Aerul, apa, lumina, pâinea… De acestea avem nevoie clipă de clipă, nimeni nu poate trăi fără ele.
Ei bine, de dragoste avem cel puţin tot atâta nevoie pe lume câtă nevoie avem de pâine, de aer, de apă, de soare. De iubire avem nevoie fiecare dintre noi nu numai s-o primim zilnic nouă, proaspătă şi curată de la toţi, dar avem şi mai multă nevoie să o dăm noi tuturor.
Aşa cum a făcut şi Hristos, Domnul nostru Preaiubit.
Fie-ţi mereu proaspătă iubirea de rugăciune, pe care o dai lui Dumnezeu. Fie-ţi mereu proaspătă iubirea pentru fraţi, să nu poţi fără ei. Să nu-i întristezi, să nu-i dezbini, să nu-i huleşti; la fel, iubirea pentru meditaţie şi citirea Cuvântului Sfânt, la fel, iubirea pentru soţia sau soţul tău, la fel, pentru mama sau tatăl tău, şi pentru fiul sau sora ta, şi pentru toţi oamenii.
În fiecare dimineaţă să putem coace pentru aceştia, pentru toţi, pâinea caldă, proaspătă şi din belşug, la liber, pâinea iubirii din Hristos.

O, ce fericiţi suntem când şi prăvălia, şi magazia noastră se umple, prin revărsarea Duhului Sfânt, de astfel de noutăţi ale iubirii, din toate sortimentele ei, care de care mai gustoasă! Şi când fiecăruia i-o putem da apoi după nevoia lui, aşa cum o dă Hristos, Domnul nostru Preaiubit: şi din belşug, şi caldă, şi bună.

O, Doamne Iisuse, Izvorul mereu nou al pâinii cu care ne hrănim şi trupul, şi sufletul nostru… şi Izvorul vieţii, şi al puterii… şi Izvorul căldurii, şi al iubirii, Te rugăm, revarsă zilnic şi în sufletele noastre, din belşug, noutatea iubirii proaspete şi calde, prin Duhul Sfânt şi darurile Lui.
Te rugăm, Doamne Iisuse, fă-ne în stare să nu putem face nimic fără iubire, nici în casa noastră, nici în afara ei. De pâinea sau de apa nouă, să ne putem lipsi o zi, dar de iubire să nu putem nici o clipă. A nu o primi, să putem; dar a nu o da, să nu putem niciodată.
Nu ne lăsa pe masa vieţii noastre mereu numai pâinea uscată a unei iubiri vechi, ci fă să o avem pentru toţi, zilnic, caldă şi nouă. Umple-ne fiinţa întreagă cu iubirea Ta aşa cum izvorul pâinii umple din belşug coşul fiecăruia, masa fiecăruia şi tot aerul. Nu numai cu gustul plăcut al pâinii proaspete, dar şi cu mireasma ei, mai plăcută ca oricare alta. Amin.