Am suferit prin lume atât de mult, încât
ar trebui să-mi fie de toate doar urât!
Atât de mulţi din oameni mi-au fost vrăjmaşi şi hoţi,
încât ar fi cu dreptul să mă fi rupt de toţi
Şi-atâtea zile negre mi-au fost din câte-avui
că n-ar mai fi vreun bine nici uneia să-i spui…
– Dar celui ce iubeşte mereu îi pare rău
de tot ce-a fost vreodată frumos pe drumul său!
De dragu-acelor locuri ce le-am iubit atât,
mi-e dor şi după-acelea în care-am fost urât
Şi pentru-acele inimi ce-n lume m-au iubit
mi-e milă şi de-acelea ce viaţa mi-au zdrobit,
Iar pentru câte clipe frumoase-am cunoscut
iert anii lungi de chinuri şi tot ce m-a durut.
De-aceea, azi, când toate le las eliberat,
mi-e parcă drag de lumea prin care-am şi cântat!
Traian DORZ