Traian Dorz, Împreună lucrători cu Dumnezeu
Jumătate din Lucrarea Evangheliei este lucru, este muncă şi osteneală, iar cealaltă jumătate este apărare, este curaj, este luptă…
Păstorul cel bun are nu numai grija păstoririi, nu numai grija hranei şi adăpării oilor sale,
ci o tot atât de însemnată grijă are şi trebuie să aibă şi de apărarea turmei. De adăpostirea şi de paza ei, spre a o feri de orice atac răufăcător.
Lucrătorul bun are nu numai grija să lucreze, ci şi grija ca lucrul pe care îl face să fie ocrotit de primejdii.
Împăratul cel bun are nu numai grija ca ţara lui să meargă bine înăuntrul ei, ci şi să fie bine apărată la hotarele ei, spre a o feri de orice năvălitor hrăpăreţ.
Tot aşa face şi ziditorul înţelept şi vrednic.
Cu un ochi priveşte înăuntru, iar cu unul în afară.
E cu o mână pe mistrie, iar cu cealaltă pe sabie.
Cu o jumătate de grijă construieşte, cu cealaltă jumătate apără ceea ce a construit.
Aşa făcea omul lui Dumnezeu, Neemia, la vremea sa, când înălţarea zidurilor cetăţii îi fusese încredinţată lui.
Şi când vrăjmaşii atât dinăuntru, cât şi din afară pândeau să nimicească lucrarea Domnului.
Când tot felul de iscoade mişunau pretutindeni.
Când şi prostia dinăuntru, şi răutatea din afară erau la fel de primejdioase, când şi lucrătorii şi lucrarea erau la fel de urmăriţi (Neemia 4, 1-23).
Bunul conducător şi credinciosul zidar Neemia a ştiut atunci acest mare şi însemnat adevăr: că lucrarea lui Dumnezeu, în astfel de împrejurări, are nevoie tot atât de mare de curaj, cât are şi de înţelepciune.
Că adevăratul împreună-lucrător al lui Dumnezeu nu este şi nu poate fi un om fricos care, atunci când se iveşte primejdia, să lase lucrarea şi să fugă,
să lase zidul în voia dărâmătorilor şi să alerge la adăpost,
să-şi lase turma în voia lupilor şi să se ascundă pe unde poate.
Ci să apere acestea cu orice preţ.
Ar trebuie să citim mai des despre curajul marilor lucrători ai lui Dumnezeu dinaintea noastră.
Ar trebuie să privim mai adânc în viaţa celor ale căror nume Biblia ni le aminteşte cu cinste şi cu vrednicie, ca să luăm pildă şi să ne încredinţăm şi noi că în zadar am lucrat dacă nu apărăm.
Că în zadar am cucerit, dacă nu păstrăm.
Că în zadar am adunat, dacă nu ştim păzi.
Nesocotinţa unei clipe poate pierde tot rodul unei lupte de o viaţă întreagă.
Să nu uităm aceasta niciodată şi nici unul dintre noi!
Frate împreună-lucrător al lui Dumnezeu, nu fi nici nepăsător, nici fricos, nici uşuratic în ceea ce priveşte munca şi paza în Lucrarea lui Dumnezeu!
Fii atent, fii curajos şi fii statornic.
Aceasta va face uneori chiar mai mult decât a lucra.
Un singur paznic treaz şi curajos poate apăra uneori cât au lucrat o sută sau o mie de muncitori harnici. Atunci el face cât o sută. Sau cât o mie.
Dar şi dacă doarme când trebuie să vegheze sau dacă fuge când trebuie să lupte, pierde tot atât.
Totul este să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău.
Să iubeşti Lucrarea în care ai ajuns prin voia lui Dumnezeu, cu toată statornicia ta şi cu toată jertfa ta.
Şi să-ţi iubeşti slujba pe care ţi-a încredinţat-o Hristos în Oastea Lui, cu toată îndrăzneala ta.
Atunci, oricât ai fi de slab ori de neştiutor, poţi deveni un puternic apărător al Adevărului contra minciunii,
al credinţei împotriva rătăcirii,
al curăţiei împotriva păcatului,
al nevinovăţiei împotriva nedreptăţii,
al fraţilor împotriva vrăjmaşului,
al lui Hristos împotriva mamonei.
Când nu poţi prin puterea ta, să o faci prin jertfa ta.
Când nu poţi prin cuvântul tău, să o faci prin tăcerea ta.
Când nu poţi prin nimic altceva, să o facă măcar prin prezenţa ta acolo. Prin statornicia ta. Prin rămânerea ta în locul unde ai fost aşezat, cu orice preţ şi cu orice jertfă.
Chiar dacă nimic nu poţi nici spune, nici face, nici apăra, rămâi totuşi acolo la locul tău.
Aceasta va fi o mare încurajare pentru cei care fac şi apără. Iar în Ziua Biruinţei şi a Răsplătirii vei putea şi tu să te mângâi fericit cu gândul că atunci şi tu ai fost acolo.
Că chiar dacă n-ai putut face altceva, măcar n-ai fugit cu fricoşii.
Ci ai rămas cu cei care au avut curaj.
Şi Hristos te va încununa împreună cu ei.
Slavă veşnică Ţie, măreţ Biruitor Iisus Hristos!
Tu ne-ai învăţat că Evanghelia Ta este un curaj sfânt. Iar Cuvântul Tău cel puternic ne porunceşte din fiecare verset: Nu vă temeţi, aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine!
Îndrăzniţi, că Eu am biruit lumea… Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele vieţii (şi în toate luptele) până în vecii vecilor.
Te rugăm, Iisus Doamne, dăruieşte Duhul Sfânt al curajului, tuturor lucrătorilor Tăi. Şi pune în inimile lor o statornică îndrăzneală totdeauna în apărarea Adevărului Tău.
Nu-i lăsa să facă niciodată pace cu păcatul, cu desfrâul, cu necinstea, cu rătăcirea, cu dezbinătorul, cu înşelătorul şi cu dărâmătorul Lucrării Tale.
Ci, credincioşi, statornici şi îndrăzneţi, să apere Adevărul în orice vreme.
Şi dreapta lor să strălucească prin isprăvi minunate. (Ps. 45, 4).
Amin.