Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 18 iulie:
„Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!“ (Psalmi 80, 1)
Sufletul care a umblat vreme îndelungată în întunericul apăsării şi al durerilor,
în cel al umilirilor silnice
şi al răpirii drepturilor sale,
şi al batjocoririi sălbatice şi abuzive,
sufletul acela îşi adună înlăuntrul său atâta putere de a răbda şi atâta voinţă de a răzbi,
încât rugăciunile lui îndelungi, stăruitoare şi puternice, nu pot să nu învingă până la urmă.
Cererea unui astfel de suflet este adânc îndreptăţită.
El nu mai doreşte altceva decât să Se arate Dumnezeu în strălucirea Lui, spre a-I face dreptate prin lumină.
Căci în lumină este Adevărul,
este Judecata,
este Dreptatea
şi este Răsplata.
În strălucire este Putere şi este Ajutor, este înălţare şi este biruinţă…
În strălucire este căldură, este înviere, este bucurie, este viaţă.
Şi totul în libertate.
Ce-ar putea oare să ceară mai stăruitor şi mai puternic acela care a fost ţinut sub apăsare, prea zdrobit şi prea îndelungat, decât aceasta: să i se arate în strălucire Dumnezeul său?
Ce-ar putea cere şi dori mai fierbinte o lucrare a lui Hristos, nedreptăţită şi prădată, batjocorită şi chinuită în toate felurile, de vrăjmaşi de tot felul,
care este călcată în picioare, apăsată şi chinuită prea nemilos, prea îndelung şi prea nedrept?
Duhul rugăciunii credincioase, oricât de apăsat şi nedreptăţit ar fi, nu se roagă ca arătarea Domnului în apărarea şi ajutorarea lui să se facă în răzbunare, în mânie sau în judecată,
ci în strălucire.
Căci numai strălucirea este o arătare vrednică de Dumnezeu.
Strălucirea măreaţă şi slăvită este cadrul vrednic de Chipul Domnului.
Căci în strălucire neapropiată locuieşte Domnul (1 Tim. 6, 16; Fapte 26, 13-15).
Orice arătare vrednică de Dumnezeu s-a făcut oamenilor în strălucire (Exod 19, 18; Luca 1, 78-79 şi 2, 9 etc.).
În strălucirea dumnezeiască stau toate virtuţile, după cum stau în lumina soarelui toate culorile, cu toate nuanţele lor.
Totdeauna când Dumnezeu S-a arătat, a făcut aceasta plin de strălucire, sub orice formă S-a arătat El…
În strălucirea bunătăţii,
în strălucirea iertării şi a iubirii,
în strălucirea puterii şi a biruinţei Lui…
În toate, strălucit, căci, în strălucire, omul putea să vadă nu numai măreţia lui Dumnezeu, dar mai ales micimea lui însuşi,
adică adevărul.
O, credincioşi slujitori ai lui Hristos din toate timpurile,
nu uitaţi că şi voi trebuie să-L arătaţi pe Dumnezeu, prin faptele şi cuvintele voastre, în chip strălucit!
Dacă vorbiţi despre Hristos, căutaţi să vorbiţi despre El strălucit…
Dacă scrieţi despre El, scrieţi strălucit.
Dacă umblaţi cu El şi pentru El, umblaţi strălucit.
Arătaţi-vă celor din jurul vostru care privesc la voi într-o viaţă trăită cât mai strălucit cu Hristos… (Ps. 145, 5).
Să se vadă strălucirea lui Hristos în ochii voştri plini de curăţie, de sinceritate, de blândeţe şi de înţelepciune.
Să se vadă în faţa noastră luminată de cinste, de bunătate, de evlavie, de împăcare…
Prin mărturisirile noastre, pline de miez şi de curaj, de har şi de înflăcărare,
şi prin tot felul nostru de viaţă să se poată vedea încrederea plină de strălucire în cuvintele şi în puterea lui Dumnezeu,
fie în faţa prietenilor, fie în a duşmanilor, în orice vreme şi în orice loc.
Numai atunci vom fi cu adevărat nişte trimişi vrednici de Numele Lui. De slujba Lui. Şi de Faţa lui Dumnezeu.
Slavă veşnică Ţie, Strălucitul nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Care ni Te-ai arătat nouă într-o atât de blândă strălucire, ca ochii noştri să Te poată vedea şi desluşi!
Slavă Ţie, Care ai trimis până la noi Cuvântul Tău strălucit şi slujitorii Tăi străluciţi, pentru ca, prin trăirea lor strălucită
şi prin mărturisirea lor la fel,
să ni Te arate pe Tine în strălucirea în care trebuia să Te aflăm noi.
Te rugăm, fă-ne şi pe noi să Te putem arăta altora tot aşa, prin revărsarea Duhului Tău Sfânt şi strălucit în noi.
Ridică-Ţi, Doamne Iisuse, slujitori cât mai mulţi, care să Te mărturisească pe Tine trăind strălucit.
De nimic nu are mai multă nevoie omenirea azi ca de aceasta, în bezna păcatului ei.
Şi vino, Doamne, cât mai grabnic în izbăvirea alor Tăi, în felul cel strălucit care într-o clipă poate prăbuşi totul şi înălţa totul.
Amin.
*
Cuvinte înţelepte:
„Nici o altă credinţă sau cunoaştere religioasă n-a putut şi nu poate înlocui pe cea creştină, fiindcă n-a avut şi nu are roadele acesteia. Învăţătura creştină stă pe culmea cunoaşterii religioase, pentru că nicăieri sufletul credinciosului nu se desfată de adevăr, de dreptate, de fericire, de viaţa veşnică, ca în Hristos“ (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă).
*
Fiii mei, trăiţi Cuvântul, nu numai să-l predicaţi,
altfel, ce zidiţi c-o mână, cu cealaltă dărâmaţi.
Cei care trăiesc cu fapta ceea ce cu gura spun
vor zidi cu amândouă şi vor face lucru bun.