„Tot cel ce vrea să vină după Mine trebuie să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să vină după Mine” (Lc 9, 23)
Fiul Meu! Nu uita nici o clipă: mântuirea este calea cea îngustă. Mântuirea este calea crucii. Mântuirea este purtarea crucii. „Tot cel ce vrea să vină după Mine trebuie să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să vină după Mine”.
Fiul Meu! Orice suflet care vrea să se mântuiască trebuie să apuce calea aceasta şi să poarte crucea aceasta. Şi orice ostaş care vrea biruinţa şi cununa, aşijderea trebuie să apuce pe calea aceasta şi să poarte crucea aceasta.
Fiul Meu! Ţi-ai luat şi tu pe umeri crucea Oastei? Şi ai plecat cu ea după Mine? Aşa, aşa, fiul Meu! După Mine cu crucea ta. După crucea Mea cu crucea ta. Cu ochii ţintă la drumul Meu, la harul Meu şi ajutorul Meu. Priveşte-Mă neîncetat pe Mine, căci Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa ta. Eu sunt calea ta. Dacă nu aş merge Eu înaintea ta, tu îndată ai cădea.
Fiul Meu, priveşte-Mă neîncetat, căci privindu-Mă neîncetat, vei afla cât de mult te-am iubit şi vei începe şi tu să Mă iubeşti. Privindu-Mă neîncetat, vei începe să vezi ce pildă de viaţă ţi-am lăsat Eu şi vei începe şi tu să urmezi această pildă. Dragostea Mea va fi dragostea ta. Răbdarea Mea va fi şi răbdarea ta. Smerenia Mea va fi şi smerenia ta. Suferinţele Mele vor fi şi ale tale. Moartea Mea de pe cruce va fi şi moartea ta faţă de lume. Învierea Mea va fi şi învierea ta. Şi biruinţa Mea va fi şi biruinţa ta.
Şi astfel, iubitul Meu, vei începe şi tu să păşeşti după Mine, pe urmele crucii Mele, alături de milioanele şi milioanele de suflete care au păşit pe calea aceasta şi au ajuns aici în cer.
Fiul Meu! Nu uita: a merge după Mine, pe urmele crucii Mele, înseamnă să rabzi totul, să suferi totul, să-i iubeşti pe toţi, să plângi cu cei ce plâng, să te bucuri cu cei ce se bucură şi să păşeşti călcând sub picioarele tale scorpiile şi balaurii ispitelor şi păcatelor. A merge după Mine pe calea crucii înseamnă a fi tuturor toate şi, mai presus de toate, să fii cu totul al Meu.
Fiul Meu! Să nu uiţi apoi nici o clipă că a merge după Mine, pe urmele crucii Mele, înseamnă a merge pe drumul cel cu spini încununat, pe care am mers şi Eu şi pe care au mers toţi câţi au ajuns în odihna Mea din cer.
Pe drumul acesta, cu spini încununat, trebuie să păşeşti şi tu cu ostăşia ta. Să nu aştepţi nici tu de la lume ceva mai mult decât am primit Eu. Dacă Eu am primit o cunună de spini, tu să n-aştepţi una de lauri. Dacă Eu am primit hulele şi batjocurile lumii, tu să n-aştepţi laudele ei. Dacă pe Mine M-a urât lumea, nici tu să n-aştepţi iubirea ei. Dacă pe Mine, drept răsplată, lumea M-a răstignit între doi tâlhari, nici tu să n-aştepţi răsplata lumii, pentru că „sluga nu este mai mare decât stăpânul”.
Fiul Meu! Toţi câţi au ajuns în odihna Mea din cer crucea ca jugul au purtat în lumea aceasta. Toţi au trecut prin încercări, necazuri, batjocuri şi prigoane. Toţi au trecut pe calea cea strâmtă. Şi tu vrei să ajungi în cer pe calea cea largă? Vrei să trăieşti în lume liniştit, când Eu am spus lămurit: „În lume necazuri veţi avea”? O, nu te mai ocupa cu această ispită, dragul Meu, căci nu este ostăşie şi nu este mântuire fără cruce şi suferinţă.
Deci, fiul Meu! Până la sfârşit, pe drumul crucii Mele, pe drumul cel greu al crucii Mele. Până la sfârşit, pe drumul pe care l-am stropit Eu cu sângele Meu, ca să ajungi şi tu în bucuria şi odihna Mea cea dulce.
Rugăciune
Da, Iisuse Doamne, vin şi eu cu crucea mea după Tine, pe urma crucii Tale. Plecasem cu crucea Oastei în altă parte, dar acum înţeleg că trebuie să merg până la sfârşit, răbdător şi ascultător, pe urma crucii Tale.
Toată grija mea va fi să merg după Tine. Să merg la Golgota şi de la Golgota, împreună cu Tine, în viaţa şi odihna cea veşnică.
Da, Iisuse Doamne, cu crucea mea voi păşi numai pe drumul cel stropit cu sângele Tău. Şi mă voi uita neîncetat ţintă la Tine, Căpetenia desăvârşirii mele.
După Tine, după Tine, Doamne, neîncetat după Tine, până voi trece, pe urmă, în odihna şi pacea Ta cea dulce.
«Isus Biruitorul» nr. 14 / 4 apr. 1937, p. 4