Traian DORZ
Dumnezeu respectă-n lume dreptul fiecărui ins,
ştie orice rugăciune
şi-mplineşte ce-a promis,
tot ce-I ceri cu stăruinţă şi răbdare
vei primi,
numai să nu-ţi pară-n urmă rău
fiindcă l-ai cerut!
Dumnezeu e drept în toate ale Sale căi oricând
şi e Credincios în toate câte le-a făgăduit,
El îngăduie-mplinirea gândului dorit
oricui
şi îngăduie-mplinirea bucuriei tuturor,
şi a celor buni,
şi-a celor ce-şi găsesc plăcerea-n rău,
după drumul ce şi-l caută,
după cum şi-o vrea oricare.
Însă, mai întâi, El lasă celor răi
aici
plăcerea,
căci curând ei vor fi veşnic judecaţi şi osândiţi,
nu numai pentru urmarea răului
dorit de dânşii,
dar şi pentru că pe lume au dorit ce nu-i permis.
Şi la urmă le-mplineşte celor buni ai Lui
plăcerea, –
de atâtea ori nu-n lume,
ci la El, Acolo-n Cer…
Cea mai dulce mulţumire ce-o dă Dumnezeu pe lume
celor buni e mângâierea de a suferi-mpreună,
ca odată să se poată bucura în veşnicie
tot asemeni
de răsplata pentru care-au suferit.
De aceea Cel Bun tace şi aşteaptă cu răbdare
până când cei răi îşi sapă singuri groapa-n care cad.
Omul bun să aibă grijă:
cu nimic să nu grăbească
prăbuşirea lor, ce vine şi aşa
cât mai grăbit.
Totul ei să-şi facă singuri,
ca să nu-l învinuiască
niciodată conştiinţa că i-a ajutat cumva
în vreun fel,
ca mai degrabă să le vină plata rea.
Ci să ştie ei că singuri
cu-a lor mână şi-au făcut-o
şi să vadă că nu-i nimeni,
ci doar ei
sunt vinovaţi.
Dacă Dumnezeu îi rabdă
şi aşteaptă după dânşii,
trebuie şi-ai Lui să-i rabde
până vine vremea lor,
căci, la vremea Sa, le face Domnul toate minunate,
neoprit şi fără grabă,
cum aduce Primăvara.