… atât de mult a iubit Dumnezeu lumea

… În Evanghelia de astăzi e cuprinsă cea mai minunată Evanghelie, după [cea din] Ziua Învierii, din toate Evangheliile anului. Dacă veţi citi capitolul 3 de la Sfântul Evanghelist Ioan, veţi da acolo peste unele dintre cele mai minunate versete ale Cuvântului lui Dumnezeu, provocate de întâlnirea lui Nicodim cu Mântuitorul. Ar fi multe de vorbit despre lucrurile acestea, adevăruri foarte necesare pentru noi. Dar timpul, ceasul acesta ne zoreşte şi obligaţia să ne prezentăm la timp la sfânta biserică pentru Taina Cununiei nu ne dă voie să vorbim aşa de pe larg şi aşa de adânc, şi aşa de amănunţit cum s-ar cuveni despre aceste lucruri. Dar dacă veţi citi capitolul 3 din sfânta Evanghelie după Ioan, care este unul dintre cele mai rău interpretate, în înţelesul lor, de către foarte mulţi, veţi vedea că prima parte, până la versetul 10, 12, este ocupată de problema naşterii din nou, de care era frământat Nicodim când a venit noaptea la Iisus. Ce mare lucru este acesta! Frământarea naşterii din nou să te aducă la Iisus şi să stai de vorbă cu Cuvântul Lui este unul dintre cele mai minunate lucruri. Nicodim a venit noaptea atunci la Iisus. Şi fiecare cuvânt din tot ce scrie acolo cu privire la aceasta este foarte important.
N-avem timp să stăm de vorbă… Ar trebui zile întregi să dezbatem amănunţit şi să medităm profund la aceste adevăruri foarte necesare pentru noi, pe care cei care nu le cunosc, răstălmăcindu-le ca şi pe celelalte Scripturi, o fac spre pierzarea şi rătăcirea lor.
Deci prima parte vorbeşte despre naşterea din nou, cuvinte adresate lui Nicodim. După aceea urmează un cuvânt minunat al Mântuitorului, în care e cuprinsă şi Evanghelia de astăzi… (Şi dacă întârziem zece minute, se merită să întârzii pentru nişte lucruri pe care nu oricând le poţi afla.) Deci începând cu versetul 13 se începe vorbirea Mântuitorului către Nicodim. Şi cuvintele acestea cuprinse în versetele acestea despre naşterea din nou, despre faptul că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” şi despre celelalte adevăruri, până la versetul 21, sunt cuvintele lui Hristos. Cuvintele acestea Hristos le-a spus. Domnul şi Mântuitorul nostru Hristos. Versetul 16 din capitolul 3 de la Ioan, care este versetul de aur, cel mai strălucit verset din toată Scriptura, a fost spus de gura lui Hristos, Mântuitorul nostru. Şi El vorbeşte aici despre semnul ridicat de către Moise în pustie. Ce era acest semn? Acest semn era o cruce! Cel dintâi chip cioplit l-a făcut Moise, după ce a primit Legea. Legea, care nu putea da mântuire. A făcut această cruce peste care a spânzurat şarpele. Că pe o prăjină, cum scrie acolo, nu se poate spânzura nimic. O prăjină e un băţ. Nu poţi spânzura… Numai pe o cruce se poate aşeza stabil un lucru. Şi semnul Crucii a fost cel dintâi semn pe care Moise l-a făcut în Vechiul Testament şi care închipuia tainic semnul Crucii prin care a fost nimicită tăria diavolului şi a fost anulat păcatul nostru.
De aceea, la Evanghelia de astăzi se citeşte Apostolul din capitolul 6 de la Galateni. Acolo Sfântul Pavel zice: „Pentru mine, a trăi este crucea lui Hristos. Pricina mea de laudă este crucea lui Hristos, prin care lumea a fost răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume”. Iată taina şi sensul acesta adevărat pe care foarte mulţi, citindu-l superficial sau interesat, l-au răstălmăcit şi au făcut din Cruce, în loc de un semn al Jertfei răscumpărătoare a lui Hristos, un semn de batjocură şi de dispreţ.
Moise a făcut prima cruce şi el a spus: „Priviţi!”, simbolizând prin aceasta ceea ce a spus Hristos: „Aşa trebuie să fie înălţat Fiul omului, cum a fost înălţat şarpele”. Pentru ca această cruce privind-o toţi, să capete viaţa, cum au căpătat vindecare cei muşcaţi de şarpe.
Sfântul Apostol Pavel a înţeles acest lucru. Şi ce uşor de priceput este pentru cel cu inima curată şi cu cugetul curat taina aceasta!
Iată câte lucruri concrete au un înţeles abstract; câte lucruri trupeşti au un înţeles duhovnicesc! Noi spunem: „Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu”. Şi este adevărat. Dar Cuvântul lui Dumnezeu acesta este hârtie, este cerneală, este vopsea, este carton. Şi Cuvântul lui Dumnezeu este Duh şi viaţă, nu hârtie şi vopsea. Totuşi cine păcătuieşte împotriva acestui Cuvântul scris păcătuieşte împotriva Cuvântului nevăzut al lui Dumnezeu, care este Duh şi viaţă.
Aşa trebuie să înţelegem noi că lucrurile văzute au un corespondent nevăzut. Trupul nostru văzut are corespondentul lui cel mai de valoare sufletul său şi duhul său. Şi cine respectă sufletul meu respectă şi trupul meu. Şi cine nu respectă trupul meu, acela batjocoreşte sufletul meu.
Aşa este şi cu semnul Crucii. Aşa este şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa este şi cu taina transsubstanţierii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. E pâine şi vin, dar e Trup şi Sânge. Sfântul Apostol Pavel spune aşa: „Pâinea pe care o binecuvântăm nu este ea împărtăşirea cu Trupul lui Hristos? Paharul binecuvântat pe care-l binecuvântăm nu este el împărtăşirea cu Sângele lui Hristos? Aşa că cine se apropie cu nevrednicie de pâinea aceasta şi de paharul acesta necinsteşte Trupul lui Hristos şi Sângele Lui. Se face vinovat de Trupul şi Sângele lui Hristos”. Iată cum un lucru văzut are o valoare nevăzută, adevărata şi veşnica valoare. Aşa e şi cu Crucea. Cine batjocoreşte Cartea aceasta văzută batjocoreşte Cuvântul cel viu şi sfânt al lui Dumnezeu. Cine dispreţuieşte pâinea şi vinul din Pahar batjocoreşte Trupul şi Sângele lui Hristos. Aşa se întâmplă şi cu semnul Crucii: cine dispreţuieşte semnul acesta văzut batjocoreşte sensul ei cel nevăzut, care este Jertfa răscumpărătoare a lui Hristos, despre care Sfântul Apostol Pavel a spus: „Pentru mine, a trăi sau a muri, a crede şi a vieţui este crucea lui Hristos”. El aşa a înţeles şi le-a spus aşa: „Vă spun şi acum, cum v-am mai spus, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”.
Astea sunt numai unele dintre adevărurile asupra cărora urma să medităm în Evanghelia de astăzi. Că toate sunt conţinute şi în Evanghelia, şi în Apostolul de astăzi care, în mod central, în mijlocul lui, are Crucea: Jertfa crucii şi semnul Crucii, nu numai înţelesul ei cel tainic.

Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Marginea – 7 septembrie 1986