„Un oarecare Lazăr, din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav.“ (Ioan 11, 1)

Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, după Cuvântul Lui cel sfânt şi după sfânta Lui făgăduinţă adevărată şi veşnică, a venit în lume să înalţe pe toţi cei smeriţi şi să smerească pe toţi cei trufaşi.

Toată lucrarea Lui e plină de dovezile acestui fapt. Astfel de nume smerite de oameni şi cetăţi, care ar fi rămas într-o veşnică uitare, înmormântate în marea egală a gloatei, au fost înălţate dintr-o dată, prin alegerea şi harul lui Hristos, până la cea mai înaltă răspundere.
O dată înălţaţi acolo, lângă Numele lui Hristos, unii dintre aceştia s-au arătat, prin lupta şi statornicia lor, vrednici de locul în care au fost puşi şi au început să-şi capete strălucirea lor personală, sfârşind viaţa şi lupta lor într-o lumină veşnică şi vrednică de Hristos…
Sau, alţii, prin josnicia lor, dovedindu-se nevrednici, s-au prăbuşit în ruşine şi în păcate, în trădări şi în pierzare, rămânând nume de ocară, de spaimă sau de pildă rea, pe totdeauna.

Tot aşa a fost şi cu localităţile!…
Câte cetăţi neînsemnate au devenit dintr-o dată cunoscute în lumea întreagă, numai pentru că acolo s-a născut cineva care a devenit un nume înălţat între oameni!

Şi cu cât omul născut sau trăit într-o astfel de cetate a fost mai vrednic de respect, prin viaţa şi lucrările sale, cu atât mai mare preţuire capătă satul sau oraşul său.
Cinstea pe care i-o face un astfel de fiu unei localităţi, rămâne neuitată, cât dăinuieşte numele aceluia.
Şi toţi urmaşii lui din locul şi neamul acela se vor făli mereu cu faima înaintaşului lor cinstit de Dumnezeu.

Betania a rămas şi va rămâne veşnic în amintirea tuturor credincioşilor Domnului cu aureola duioasă şi sfântă a dragostei şi prieteniei dumnezeieşti care s-au arătat acolo pentru o singură familie.
Numele Betaniei înseamnă Casa Mângâierii sau Casa Prieteniei. Poate tocmai în prevestirea tuturor acelor mişcătoare întâmplări care se vor petrece acolo în timpul Mântuitorului.
Şi toate acestea, numai din pricină că acolo trăiau nişte suflete care aveau faţă de Domnul Hristos o preţuire şi o purtare cu totul alta decât a celorlalţi oameni din zilele şi locurile lor.

Aşa este şi cu un popor şi cu o familie.
Câte localităţi scumpe nu avem presărate pe întinsul hotarelor noastre, toate amintindu-ne despre acei oameni mari din pricina cărora vom preţui şi iubi totdeauna şi cetăţile unde au trăit ei!

Suflete al meu, iubeşte-L cu toată puterea ta pe Domnul nostru Iisus Hristos şi fă din inima ta şi din casa ta un loc cald, un cămin plăcut pentru El şi pentru ai Lui!
Poartă-te cu toţi în aşa fel, încât, în amintirea tuturor, să rămână petrecerea la tine ca ceva de neuitat.
Atunci, din pricina ta, chiar şi numele satului tău va fi iubit şi preţuit. Faima cetăţii în care ai stat o vreme pe pământ, făcând binele şi trăind spre slava şi bucuria lui Hristos, va dăinui mereu, îndemnând şi pe alţii la o astfel de trăire vrednică şi curată.

Ori de câte ori vor auzi oamenii numele satului tău, îşi vor aminti de tine.
Şi oricând îşi vor aminti de tine, se vor simţi îndemnaţi şi ei să-L slujească mai curat, mai fierbinte, mai cu dragoste pe Domnul Iisus!

Iar în toate faptele bune făcute de alţii, sub îndemnul pildei tale – în Ziua Judecăţii, vei avea şi tu o parte de merit înaintea lui Dumnezeu!

Slavă veşnică Ţie, Domnul şi Mântuitorul nostru Preaiubit, Iisus Hristos, Care, venind pe pământ, ai căutat şi ai iubit mai ales pe cei smeriţi! Ridicându-i pe mulţi din urmă şi făcându-i să ajungă neuitaţi şi preţuiţi printre cei dintâi!
Slavă Ţie, pentru toate numele pe care numai Tu le-ai făcut să fie cunoscute şi pentru toate acele locuri pe care, din pricina Ta şi a aleşilor Tăi care au trăit acolo, le iubim şi noi atât de mult!

Binecuvântează veşnic, Doamne Iisuse, pomenirea acelora a căror amintire ne este atât de scumpă. Şi din pricina cărora pomenim cu duioşie până şi numele cetăţii în care au trăit şi au luminat ei. Binecuvântează, Doamne, satele şi oraşele patriei noastre şi fă ca fiecare din ele să devină cunoscute în lumea întreagă, prin pilda şi trăirea strălucită în slujba şi dragos-tea Ta a unor suflete alese!…
Fă ca tot mai multe astfel de nume să îmbogăţească cu lumină şi cu căldură, spre slava Ta, Doamne, mintirea şi viaţa tuturor urmaşilor noştri. Amin.

Traian Dorz, din HRISTOS – ÎNVIEREA NOASTRÃ