Partea I
Într-o noapte neuitată a venit la noi Iisus
împlinind făgăduinţa ce prin înger s-a adus,
ca s-aducă mântuire pentru neamul omenesc
cum făgăduise mila Tatălui Celui Ceresc,
să-mplinească tot ce Duhul Sfânt grăise prin profeţi
de Fecioara ce va naşte pe-Mpăratul Noii Vieţi,
de Mesia, Ce coboară întrupându-Se ca noi,
ca să mântuie din moartea şi osânda de Apoi.
… Trei păstori, în câmp, de strajă împrejurul turmei stând
au văzut din cer un înger… şi-apoi alţii mulţi cântând
şi-auzind că Se născuse Pruncul Sfânt Mântuitor,
plini de-o sfântă bucurie toţi au izbucnit în cor:
«O ce Veste Minunată
lângă Vifleem s-arată
cerul strălucea,
îngerul venea
pe-o rază curată.
Când Iosif şi cu Maria
au sfârşit călătoria
într-un mic sălaş
din acel oraş
S-a născut Mesia.
Păstorii, cum auziră,
spre lăcaşul sfânt porniră,
iar când au aflat
Pruncul Minunat
ei Îl preamăriră.
În coliba păstorească
vrut-a Domnul să Se nască
Fiul Său Cel Sfânt
nouă pe pământ
să ne mântuiască!»
Partea a II-a
Dacă îngerii plecară de la dânşii iarăşi Sus,
trei păstori au zis: Să mergem să vedem ce ni s-a spus,
să ne ducem în cetate, să căutăm la Betleem
pe-Mpăratul care vine, pe Mesia, să-L vedem!
– Şi mergând păstorii iată că-L aflară pe Iisus
înfăşat, culcat în iesle, precum îngerul le-a spus
şi-au istorisit minunea care li s-a arătat,
Maica i-asculta cu suflet fericit şi-nfiorat
şi-apoi, plini de umilinţă, lângă ieslea lui Iisus,
în genunchi şi cu credinţă, închinare I-au adus
mulţumind cu bucurie, plini de-un fericit fior
ei s-au ridicat şi astfel intonară toţi în cor:
«Trei păstori se întâlniră
şi aşa se sfătuiră,
raza soarelui, floarea câmpului,
şi aşa se sfătuiră:
Haideţi, fraţilor, să mergem
floricele să culegem,
raza soarelui, floarea câmpului,
floricele să culegem!
Şi să facem o cunună
s-o-mpletim cu voie bună,
raza soarelui, floarea câmpului,
s-o-mpletim cu voie bună.
Să I-o ducem lui Hristos
să ne fie de folos,
raza soarelui, floarea câmpului,
să ne fie de folos.»
Partea a III-a
Din ţinuturi depărtate veneau magii întrebând
de Mesia, Împăratul Nou-Născutul de curând.
Luminoasă, Steaua sfântă strălucea naintea lor
îndreptându-i către ieslea Pruncului Mântuitor…
Ca un cântec de lumină fericită i-a-ndrumat
până s-a oprit deasupra staulului minunat.
Ei, intrând, aflară Pruncul, lângă Maica Sfântă stând,
peste Faţa Lui lumina cerului recunoscând
şi-nchinându-se naintea Împăratului Iisus
aur, smirnă şi tămâie fiecare I-au adus
şi-mpreună-apoi, cu toţii, într-un duh înălţător,
o cântare de mărire au pornit să-I cânte-n cor:
«Nouă azi ne-a răsărit
Domnul Iisus Hristos,
Mesia Cel Mult Dorit,
Domnul Iisus Hristos!
Din Fecioară S-a născut
Domnul Iisus Hristos,
Dumnezeu Om S-a făcut,
Domnul Iisus Hristos.
În scutece S-a-nfăşat
Domnul Iisus Hristos
şi în iesle S-a culcat
Domnul Iisus Hristos.
Cum e robul S-a smerit
Domnul Iisus Hristos
şi pe noi ne-a mântuit
Domnul Iisus Hristos.»
Partea a IV-a
În această Noapte Sfântă, lângă Staulul Divin,
să se-nchine cu credinţă vine tot ce e creştin,
de pe tot întinsul lumii orice suflet credincios
vine-acum să-ngenuncheze lângă ieslea lui Hristos,
căci din marea Lui iubire pentru noi S-a Întrupat
spre-a aduce mântuire lumii ce zăcea-n păcat
şi să scoată la lumina harului neprihănit
pe toţi cei ce-n întuneric veacuri multe-au rătăcit.
Împrejurul Ieslei Sfinte unde stă, Copil, Iisus,
inimile tuturora închinându-se supus,
Îi aduc al mulţumirii şi-al iubirii sfânt fior
împreună toţi unindu-şi glasul şi cântând în cor:
Lângă Ieslea minunată ne-adunăm
lin colindul Sfintei Naşteri colindăm,
doarme Fiul lângă-al Maicii sân duios,
soare dulce pare Faţa lui Hristos.
Doamne, Doamne, şi noi Ţie ne-nchinăm
când colindul Sfintei Naşteri colindăm!
Cântă îngerii Osanei imnul sfânt,
slavă Ţie-n Cer şi pace pe pământ,
cântă şi păstorii cântec fericit
slavă Ţie, Sfânt Mesia Mult Dorit!
Cântă magii, aducându-I darul lor,
slavă Ţie, Împăratul tuturor,
cântă Steaua cu lumină peste Cer
slavă Ţie, Soare Veşnic – lerui ler!
Cântă Cerul şi pământul, Sus şi jos,
slavă, cinste şi-nchinare lui Hristos
– numai Maica simte semnul profeţit
umbra Crucii peste Fiul adormit.
Partea a V-a
Şi noi, Dumnezeul nostru, de-acest Praznic Luminat,
Te rugăm, s-aduci pe lume tot ce îngerii-au cântat,
tot pământul să ajungă plin de-al păcii sfânt fior,
calda ei bunăvoire las-o-n suflet tuturor!
Între-ai Tăi fă unitate, – fă s-ajungem să-i vedem
una, toţi, cântând în jurul ieslei de la Betleem,
izbăviţi de tot ce-i zbucium şi-ntristare între fraţi
să nălţăm cu toţi spre Tine inima despovăraţi.
Adă, Doamne, ziua-n care lumea-ntreagă,-un singur cor,
– într-un singur Mare Praznic Fericit al tuturor –
să înalţe către Tine, într-un cuget şi-ntr-un gând,
şi-ntr-un glas cu cei din ceruri Imnul Naşterii cântând:
«Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru,
răsărit-a lumii lumina cunoştinţei,
că întru dânsa cei ce slujeau stelelor
de la Stea s-au învăţat
să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii,
şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de Sus.
Doamne, mărire Ţie!…»
Traian DORZ