Traian DORZ,
din «Cântarea, ca meditaţie»
Cred numai în Iubirea Ta. Cred numai în Cuvântul Tău. Cred numai în bunătatea Ta, Domnul şi Dumnezeul meu. Tu singur eşti neschimbat şi credincios până la sfârşit.
Cuvintele noastre pot fi oricât de slabe. Dar, dacă Duhul Sfânt al lui Dumnezeu pune putere în ele, atunci, oricât de slabe ar fi, cuvintele noastre vor sătura sufletele care le ascultă, vor înflăcăra inimile care le primesc şi-i vor îndestula pe cei care flămânzesc şi însetoşează după neprihănire.
Dar fie cuvintele noastre oricât de meşteşugit alcătuite, fie vorbirea noastră oricât de îngâmfată, de pre¬tenţioasă, de ţipătoare, dacă harul Tău, Doamne Dum¬nezeul nostru, n-o umple cu revărsarea lui, dacă focul Tău cel ceresc n-o-nfierbântă cu flăcările lui, dacă iubirea Ta, Dulce Iisus, n-o umple cu mierea Ta, totul este în zadar. Strigătele noastre vor fi în pustiu, adică fără nici un ecou în suflete. Gesturile şi oratoria noastră îi vor obosi şi-i vor îndepărta pe ascultătorii Tăi, iar sufletele lor se vor întoarce dinspre noi cu un gust amar şi acru, şi dureros.
Fericite vremurile şi locurile când Tu, Dulce Iisus, ai printre oameni vase dulci, ale căror cuvinte sunt ca fagurii de miere pentru buzele celor care le ascultă sau ca nişte torţe înflăcărate în noaptea păcatului şi a leneviei sufleteşti, sau ca nişte şuvoaie de ape în locurile uscate şi pustii şi în vremurile secetoase ale veacului acestuia din urmă.
Ferice de cei care, când au astfel de mărturisitori ai Tăi, Doamne Iisuse, îi ascultă, auzind astfel de cuvinte, şi le primesc în inima lor ca pe o hrană vie şi mântuitoare. Şi, gustând o astfel de miere, se îndulcesc cu ea mereu şi mereu, spre o bucurie veşnică.
O, Doamne Iisuse, fă-ne pe noi, toţi copiii Tăi şi mărturisitorii Tăi, nişte astfel de purtători ai cuvântului înflăcărat, rodnic, biruitor şi sfânt şi pe toţi ascultătorii Cuvântului Tău fă-i nişte ascultători vrednici, împlinitori şi smeriţi. Fă-ne să credem şi să ne încredem pe totdeauna în Cuvântul Tău Sfânt, în dragostea şi-n făgăduinţele Tale, singurele adevărate, Doamne Iisuse, şi fericite pentru noi toţi. Amin.
Cred numai în iubirea Ta slăvită,
Prietenul preadulcilor iubiri,
ea singură mi-a fost nedespărţită
prin toate ale vieţii despărţiri.
Însă Ţie,
Domnul meu,
cu tărie
cred mereu.
Cred numai în Cuvântul Tău, Iisuse,
Temeiul preacuratelor credinţi,
căci tot ce lumea şi ispita-mi spuse
mi-au fost doar amăgiri şi suferinţi.
Cred numai în a Ta statornicie,
Preascumpul meu Mântuitor Iisus,
căci tot ce văd e doar zădărnicie,
Tu singur ai lumina fără-apus.
Cred numai legământul Tău, Iisuse,
Puterea Harului preafericit;
din câte legăminte mi-au fost puse,
el, numai el mi-a fost nedespărţit.