Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
din Meditaţii la Apostolul din Duminica a V-a Postului Mare – a Cuv. Maria Egipteanca
Căci dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropite peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, cu cât mai mult Sângele lui Hristos, care prin Duhul cel Veşnic S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu… (Evrei 9, 13-14)
Dacă se face cu adevărat în cineva lucrarea curăţitoare a Sângelui Sfinţit şi Sfinţitor al lui Hristos, această lucrare curăţitoare începe neapărat din cea mai ascunsă şi mai profundă parte a fiinţei acelui cineva, adică din cugetul său. Căci cugetul este în fiecare om această cea mai ascunsă şi tainică parte a fiinţei sale.
Tot ce vine din afară, fie bun, fie rău, în fiinţa oricărui om, vine mai întâi şi mai întâi în cugetul său. Dar cugetul acesta este ceva pe care nu-l poţi spune dacă este în minte, ori dacă este în inimă. Se pare că el este în amândouă, după cum poate fi şi gândul omului în amândouă aceste părţi ale fiinţei noastre.
Cuvântul Domnului scrie într-un loc: cuget adânc înlăuntrul inimii mele (Ps 76, 6). Am păstrat cuvintele acestea şi am cugetat la ele în inima mea (Dan 7, 28). Maria păstra toate cuvintele acestea şi cugeta la ele în inima ei (Lc 2, 19).
Iar în altă parte scrie: …Despre această lucrare mărturisesc cugetul lor şi gândurile lor…
Cugetul este deci o însuşire şi a inimii şi a gândului. Şi a simţirii care este în inimă, şi a gândirii care este în minte. Aceste două părţi sunt cele care hotărăsc toate faptele, umblările şi cuvintele fiecărui suflet omenesc.
Acest cuget la începutul vieţii omului nu poate fi decât bun şi curat, cum sunt toate însuşirile unui copil, atât cele trupeşti, cât şi cele sufleteşti. Dar, cu timpul, în urma felului de viaţă pe care o trăieşte omul, cugetul acesta ori se păstrează curat, ori se face rău. După cum este scris: Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu (Fapte 23, 1). Ori: Mulţumesc lui Dumnezeu Căruia Îi slujesc cu un cuget curat din moşi strămoşi (II Tim 1, 3).
Şi de asemenea este scris: …să ne apropiem dar cu inimile curăţite de un cuget rău (Evr 10, 22).
În faţa unui judecător aspru şi în faţa unor pârâtori nedrepţi, Sfântul Apostol Pavel se apăra odată, zicând: …fiindcă am în Dumnezeu nădejdea… că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi… mă silesc totdeauna să am un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor (Fapte 24, 15-16).
În felul acesta, se arată limpede că acest cuget care ne îndrumă atât gândurile noastre, cât şi simţămintele noastre noi ni-l putem fie curăţi, fie întina. Putem să ni-l păstrăm fie curat prin silinţa noastră în cele bune, ori ni-l putem strica şi înrăi prin alipirea noastră de cele rele.
O minte îndrumată de un cuget curat şi o inimă însufleţită de un cuget bun vor avea ca rod numai cuvinte frumoase şi fapte vrednice. Pe când, dimpotrivă, o minte stricată de un cuget rău şi o inimă otăvită de un cuget vinovat nu pot să scoată din fiinţa omului care le are decât vorbe nelegiuite şi fapte blestemate.
Acum, aici, vine deci marea răspundere a fiecăruia dintre noi, dacă primim în cugetul nostru pe Duhul lui Dumnezeu, ori ni-l lăsăm stăpânit de duhul lui satan.
Prin lucrarea păcatului care ne înfăşoară aşa de lesne, firea noastră pământească îşi lasă cugetul ei stăpânit şi îndrumat de cele mai multe ori de duhul cel rău şi ispititor. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuieşte şi ne cheamă pe toţi la naşterea din nou, prin care cugetul nostru se curăţă şi se sfinţeşte prin Sângele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care face această curăţire şi înnoire în fiecare cuget omenesc care îl primeşte.
Acest adevăr se vede limpede şi din cuprinsul acestui apostol şi mai ales din încheierea acestui verset asupra căruia stăruim acum.
Anumite jertfe şi străduinţe omeneşti, desigur, pot aduce o curăţire pe dinafară a trupului omenesc. Dar aceasta nu poate ajuta de cele mai multe ori cu nimic la curăţirea şi sfinţirea lăuntrică a sufletului omenesc. Această curăţire şi sfinţire fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu o poate face numai şi numai Sângele lui Iisus Hristos, Jertfa cea fără pată a lui Dumnezeu. De aceea, dacă încă n-ai primit prin naşterea ta din nou această curăţire, vino chiar acum la Domnul Iisus şi predă-te Lui pe totdeauna. Astfel, El va curăţi şi cugetul tău, deci toată fiinţa ta, de faptele moarte ale trecutului, făcându-te un slujitor curat al lui Dumnezeu.