Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 1
1. Cuvântul omului în sine este cel mai mare dar ceresc dat pământului, este cel mai ales atribut Dumnezeiesc dat omului, este cea mai mare binecuvântare dintre câte ni s-au dat în viaţa asta.
2. Dar Cuvântul lui Dumnezeu este izvorul necuprins din care se revarsă toate şuvoaiele vieţii divine în toată creaţiunea văzută şi nevăzută de dinainte de Geneză şi până după Apocalips.
3. Cuvântul lui Dumnezeu este viaţă, este Lumină, este căldură, este hrană, este aer, este apă, este munte, este mare, este infinit, este nemărginire, este eternitate – pentru materie şi spirit.
4. Cuvântul lui Dumnezeu este El Însuşi răspândit peste tot şi pătrunzând toate, El inspiră, controlează şi ordonă totul.
5. Nu este niciun loc unde să nu fie El. Nu este nicio clipă în care să nu răsune El. Nu este nicio stare pe care să nu o controleze Cuvântul lui Dumnezeu.
6. Cerul şi pământul vor trece, veacurile şi mileniile se vor sfârşi, infinitul şi eternitatea se vor sparge cândva, dar Cuvântul lui Dumnezeu va continua, urmându-Şi circuitul Său etern din El Însuşi, prin El Însuşi şi pentru El Însuşi… El fiind Sângele care întreţine viaţa şi fiinţa întregii Creaţii, împins de inteligenţa şi atras de Inima care stă dincolo de toate acestea, întrecându-le pe toate.
7. Înainte de a fi al Doilea, El era în Întâiul. Înainte de a fi Cuvântul, El era Ideea. Înainte de a fi Ideea, El era Inteligenţa. Înainte de a fi Una, El era Unul cu Tatăl.
8. Ce strălucire nepătrunsă şi orbitoare inundă şi prăbuşeşte micimea şi neputinţa fiinţei noastre când ne apropiem de Focarul Mistuitor al acestei necuprinse şi copleşitoare Taine: Cuvântul lui Dumnezeu.
9. Cuvântul lui Dumnezeu a despărţit la Început Lumina de întuneric, Binele de rău şi Viaţa de moarte. Dar cuvântul şarpelui le-a amestecat din nou prin păcat.
10. Dar la Sfârşit, tot Cuvântul lui Dumnezeu le va despărţi din nou şi pe totdeauna. Binele cu El, iar răul cu satana. Şi aşa vor fi despărţiţi pe veci, cum fuseseră despărţite din veci.
11. Ce despărţiri sfâşietoare vor fi atunci, ce treziri de ochi, ce sfâşiere de inimi, ce urlete de durere!
O, Dumnezeule al Bunătăţii şi al Osândei, mai amână venirea Judecăţii şi mai lungeşte vremea harului, pentru ca Sfântul Cuvânt să mai mântuiască, înainte de a osândi.
12. Amână Doamne Judecata, dar grăbeşte mântuirea tuturor oamenilor, ca apoi după gratiile adâncului veşnic să fie închis numai diavolul singur, înşelătorul şi izvorul blestemat al întregului rău.
13. Să ne bizuim puternic pe Cuvântul Viu şi Veşnic al lui Dumnezeu prin care trăiesc şi rodesc toate. Să ne tragem şi noi zilnic puterea şi viaţa din El, ca să trăim şi să rodim.
14. Sămânţa vie şi veşnică a lui Dumnezeu, care ne va învia şi pe noi în Ziua Învierii şi Veşniciei, este Cuvântul lui Dumnezeu (1 Petru 1, 23; 1 Ioan 3, 9).
15. Să primim această sămânţă în inima noastră, să o îngropăm adânc în toată fiinţa noastră, să încolţească şi să rodească în toate straturile şi gândurile faptelor noastre – să putem adormi liniştiţi oriunde şi oricând.
În Ziua Învierii, ea ne va învia.
16. Unde este Cuvântul lui Dumnezeu, acolo este şi Numele Lui. Şi peste cine Şi-a pus Domnul Sfântul Său Nume – acela va fi păzit ca într-o cetate nebiruită.
17. În vremile primejdiei de moarte, spre a-şi salva viaţa, oamenii îşi sapă şi îşi întăresc adăposturi cât mai adânci şi mai trainice. Dar uneori pot fi nimicite orice adăposturi omeneşti.
Numai Adăpostul Celui Atotputernic, care este Cuvântul lui Dumnezeu, nu va fi nimicit niciodată (Psalmi 91, 1-15).
18. Ferice de oricine care crede şi primeşte în afara fiinţei sale adăpostul Cuvântului lui Dumnezeu, iar înăuntrul său sămânţa aceasta care nu poate putrezi niciodată.
19. Voi, cei ce vă întemeiaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu viaţa asta şi viaţa veşnică, nu vă temeţi de nimic! Trăiţi cu El şi muriţi cu El, apoi odihniţi liniştiţi veacuri şi veacuri ca într-un somn dulce. În Dimineaţa Învierii, Cuvântul viu din voi vă va trezi în cea mai fericită Sărbătoare de Paşti.
20. O, Dumnezeule Veşnic Viu, Adevărat şi Atotputernic, pune în toată fiinţa noastră această eternă şi vie sămânţă a Cuvântului care să ne facă acum să rodim, iar atunci să înviem pentru slava Ta veşnică.
Amin.