Traian DORZ, din «Cântarea, ca meditaţie»
În toate privinţele, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin viaţa Lui şi prin Cuvântul Său dat nouă pe pământ, ne este o pildă pe care avem porunca şi datoria – şi trebuie să avem şi dorinţa – de-a o urma. La El trebuie să privim neîncetat fiecare dintre noi, cei care dorim să fim ai Lui cu adevărat şi să trăim o viaţă plăcută Lui. Şi de la El trebuie să învăţăm fiecare cum trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, Tatăl nostru, şi cum trebuie să fim faţă de oameni, semenii noştri. Ca El trebuie să facem şi noi, în umblarea scurtei noastre vieţi pe acest pământ. De la El să învăţăm mila, de la El binefacerea, de la El rugăciunea, de la El răbdarea, de la El blândeţea şi ascultarea. Căci ferice de ucenicul care L urmează pe Domnul său în toate lucrurile aici pe pământ. El va fi lângă Domnul său şi acolo Sus, în răsplata cerească.
Ferice de cine învaţă de la El!
Dacă vrei să ştii ce-i mila
pentru cei din chin nespus
şi cum să le-alini durerea,
– du-te la Iisus, vezi-L pe Iisus;
El ţi-arată cum e mila
pentru cei din chin nespus!
Ca să ştii ce-i rugăciunea
care-i ascultată Sus,
rugăciunea-adevărată,
– du-te la Iisus, vezi-L pe Iisus;
El te-nvaţă rugăciunea
care-i ascultată Sus.
Dacă vrei să-nveţi iertarea
care Dumnezeu a spus,
bunătatea şi-ndurarea,
– du-te la Iisus, vezi-L pe Iisus;
El te-nvaţă ce-i iertarea
care Dumnezeu a spus.
Ca să ştii ce-i suferinţa
care viaţa ne-a adus
şi în care-i biruinţa,
– du-te la Iisus, vezi-L pe Iisus,
căci în El e suferinţa
care viaţa ne-a adus!…