Preot Iosif TRIFA, Citiri şi tâlcuiri din Biblie
Imaginea de mai sus arată minunata întâmplare când a scăpat Daniel proorocul din groapa leilor. Daniel era slujbaş la curtea împăratului Dariu şi, „duh înalt fiind într-însul“, împăratul l-a pus pe el mai-mare peste toţi slujbaşii. Dar asta supără pe slujbaşi şi aceştia căutau să-i afle vină. Dar neaflând, se folosiră de o apucătură vicleană. Prin înşelăciune, făcură pe împăratul să subscrie un ordin în puterea căruia să fie pedepsiţi cu moartea toţi cei ce se vor afla închinându-se altcuiva decât împăratului, timp de treizeci de zile. Daniel se ruga ca de obicei, „de trei ori pe zi plecând genunchii săi“. Pârâtorii îl pândiră şi, aflând că se roagă lui Dumnezeu, îl pârâră împăratului, care, vrând-nevrând, trebui să se ţină de lege; şi Daniel fu aruncat în groapa leilor. „Dumnezeul tău să te scape“, îi zise împăratul lui Daniel. Dimineaţa, împăratul cu grăbire a venit la groapa leilor şi de departe a strigat: „Daniele, oare Dumnezeul tău Cel viu a putut să te scape din gura leilor?“ „Dumnezeul meu m-a scăpat“, răspunse Daniel. „El l-a trimis pe îngerul Său care a închis gura leilor şi nu m-au sfâşiat pe mine.“ Atunci împăratul s-a bucurat foarte şi, scoţându‑l pe Daniel, i-a aruncat pe pârâtorii lui în groapa leilor care într-o clipă i-au sfâşiat… (Citiţi pe larg în cartea lui Daniel, cap. 6.)
Citiţi şi cartea „Sfârşitul cărţii lui Daniel“ (în ediţiile britanice ale Bibliei nu se află), unde se spune cum a fost hrănit Daniel în groapa leilor. Proorocul Avacum mergea cu merinde la secerători. „Şi a zis îngerul Domnului către el: «Du prânzul la Daniel, în groapa leilor». Şi a zis Avacum: «Nu ştiu unde e Babilonul şi groapa leilor». Şi l-a luat îngerul pe el de creştetul lui şi l-a dus, întru repejunea duhului. Şi a strigat Avacum, zicând: «Daniele, Daniele, ia prânzul pe care l-a trimis ţie Dumnezeu»“.
Minunata scăpare a lui Daniel din groapa leilor este plină de învăţătură pentru noi. Daniel avea o credinţă vie, avea o legătură vie cu Dumnezeu şi această credinţă l-a scăpat din toate pârele şi încercările. Aşa e şi azi. Când ai o credinţă tare şi trăieşti o viaţă cu Domnul, atunci orice primejdii şi minciuni s-ar ridica împotriva ta, tu nu te temi, ci cânţi cu Psalmistul: „Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? (Ps. 26, 1-2). „Spre Domnul am nădăjduit, nu mă voi teme, ce-mi va face mie omul?“ (Ps. 55, 11). Când trăieşti o viaţă cu Domnul, atunci glasul Lui îl auzi zicându-ţi în faţa oricărei primejdii: „Nu te teme, căci Eu cu tine sunt“ (Ier. 1, 8). „Se vor lupta cu tine, dar nu te vor birui, căci Eu cu tine sunt, să te scap şi să te mântui“ (Ier. 15, 19). Pârâtorii lui Daniel au căzut, pe urmă, ei în groapa săpată lui. Aşa păţesc şi azi, de multe ori, cei ce se ridică cu minciuni împotriva drepţilor şi a dreptăţii (citiţi Ps. 7).
Şi încă ceva să învăţăm din minunata scăpare a lui Daniel din groapa leilor. Să învăţăm că, pentru sufletul nostru, lumea aceasta este o groapă plină cu leii ispitelor şi ai patimilor. Într-o groapă a leilor trăim şi noi în această lume. „Privegheaţi, zice Apostolul Petru, pentru că potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă, căutând pe cine să înghită“ (I Petru 5, 8). Dar tocmai ca la Daniel, leii ispitelor şi ai patimilor n-au nici o putere asupra noastră până când avem legătură cu cerul, cu Dumnezeu, printr-o credinţă vie şi o viaţă trăită cu El. Minunea din chipul de mai sus se întâmplă şi azi în viaţa celui credincios, precum zice psalmistul: Când Domnul va fi nădejdea ta, „nu vor veni către tine rele, căci îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pe mâini te vor ridica îngerii, ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur… Striga-va către Mine şi-l voi auzi; cu dânsul sunt în necaz“ (Ps. 90, 11-15). „Ştie Domnul să‑i scape din ispită pe cei binecredincioşi“ (II Petru 2, 9).
Ştii tu, cititorule, când se întâmplă minunea de mai sus în viaţa ta cea sufletească? Se întâmplă atunci când ispita te cheamă la crâşmă, şi tu nu mergi, când ispita te îndeamnă să furi, să înşeli, să desfrânezi, să minţi, dar tu n-asculţi de glasul ei, care este glasul diavolului. Dar, ca să poţi face acest lucru, îţi trebuie tărie şi putere sufletească, iar această putere o capeţi numai printr-o credinţă vie, printr-o legătură vie cu cerul, cu Dumnezeu, prin Jertfa lui Iisus Hristos. Despre Daniel spune Biblia că „îngenunchea şi se ruga de trei ori pe zi“. Aşa faci şi tu? „Cu duh mult“, zice Biblia că era Daniel. Duh mult ne trebuie şi nouă. Numai când trăieşti o viaţă aprinsă şi cârmuită de darul şi harul Duhului Sfânt poţi să stai nevătămat, ca Daniel, în groapa cu leii ispitelor şi înşelăciunilor acestei lumi.
Daniel era înconjurat de şapte lei. Aşa şi noi suntem înconjuraţi de şapte lei, care sunt cele şapte ispite şi păcate de moarte: trufia, desfrânarea, mânia, pizma lăcomia, lenea, zgârcenia. Satana e potrivnicul credincioşilor şi umblă tot mereu încoace şi încolo, ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8-9). Daniel a stat nevătămat în mijlocul celor şapte lei pentru că trăia o viaţă de rugăciune şi după voia lui Dumnezeu. Aşa şi noi, când trăim o viaţă de rugăciune, de alipire şi de supunere lui Dumnezeu, leii vrăjmaşi, ai patimilor şi ispitelor, nu ne pot vătăma.
„Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi“!