Traian DORZ, din CÂNTAREA BIRUINŢEI
De ce-aţi tăiat finicii din care odrăsleau
acele ramuri albe a păcii şi-a iubirii?
– acei ce vin în urmă acuma nu mai au
cu ce să-şi facă semnul iertării şi-nfrăţirii.
De ce-aţi călcat măslinii, gonind pe porumbel
şi-ngăduiţi toţi corbii ce sfâşie şi pradă,
– cum aşteptaţi pe Domnul şi ce-o să zică El
când morţii şi ruina Oştirii o să-Şi vadă?
De ce cântaţi cu iuda şi-urmaţi pe absalom,
nu le vedeţi otrava şi nu le ştiţi răsplata?
– de ce uitaţi de roade când vreţi să ştiţi un pom?
Sau credeţi că nu vine odată Judecata?
Vreţi oare şi voi plata acelor care vând
şi nimicesc Lucrarea cu sânge sfânt plătită?
– sau credeţi că Hristosul Ce-aşteaptă-acum răbdând
n-o să-i lovească-odată cu plata Lui cumplită?
Nu-ntărâtaţi pe Domnul şi nu-L batjocoriţi,
nu vă uniţi cu fiii trufiei şi minciunii,
că orice-aţi fost nainte şi orişicâţi să fiţi,
în Ziua Răzbunării nu veţi scăpa nici unii!