Deşertăciuni şi vis sunt toate
în lumea asta de acum,
averea lumii-i amăgire
şi măreţia ei e fum.
Fericit cine-şi adună
avuţia cea de Sus,
fericit cine-mpreună
umblă cu Iisus, rabdă cu Iisus, moare cu Iisus,
el şi-nvie cu Iisus!
Nu-i o mai mare nebunie
decât să-L uiţi pe Dumnezeu
şi sufletul să-ţi legi de lume,
şi trupul, de păcatul greu.
Cu-adevărat deşertăciune
sunt toate şi-amăgiri, şi vis,
zadarnic se frământă omul
precum Scripturile au zis.
Când parcă dobândim pământul,
atunci în groapă ne sfârşim
şi toate câte-am strâns pe lume
le lepădăm şi părăsim.
Nu-şi duce omu-n veşnicie
nimic, – decât ce-a dăruit
lui Dumnezeu şi suferinţei
cu dragoste – cât a trăit!
Traian DORZ