Traian Dorz, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
(din Meditaţii la Apostolul din Duminica a 33-a după Rusalii)
Răul nu este din Dumnezeu, ci este din voinţa răului însuşi. Pe satan nu Dumnezeu l-a făcut rău, ci el însuşi s-a făcut pe sine rău. Pe Lucifer, la început, Dumnezeu l-a făcut bun, luminos şi curat şi i-a dat o misiune strălucită, frumoasă şi binecuvântată, în ascultare şi credincioşie faţă de Dumnezeu, Făcătorul lui, ca şi tuturor celorlalte creaturi alese ale Sale. Dar, în loc să-şi împlinească slujba cu ascultare şi supunere faţă de Domnul Dumnezeu, el, care era un Luceafăr, s-a făcut un Lucifer, el, care era bun, s-a făcut rău. El, care trebuia să fie supus, s-a răzvrătit împotriva Celui ce l-a făcut bun. Şi, după ce s-a făcut rău, a mai luptat cu toată râvna şi ura ca să mai facă şi pe alţii ca el. Toţi îngerii care l-au urmat pe satan au devenit draci, plini şi ei de aceeaşi ură harnică şi blestemată împotriva lui Dumnezeu.
E uimitor cât de harnic este răul. La început a fost un singur diavol, dar ce curând acesta unul a mai câştigat de partea lui pe atât de mulţi! Acum Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu ne înştiinţează cu toată puterea să ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să putem ţine piept împotriva uneltirii diavolilor… împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului… împotriva duhurilor răutăţii (Efes 6, 11-20).
Grozav ce mulţi au mai devenit! Şi, pe măsură ce li s-a înmulţit numărul, li s-au înmulţit şi răutatea şi îndărătnicia cu care luptă să atragă de partea lor toate creaturile şi toată creaţiunea lui Dumnezeu împotriva Creatorului nostru Cel Binecuvântat în veci.
Toţi oamenii care se unesc cu păcatul se unesc cu neascultătorul şi devin şi ei neascultători de Dumnezeu şi vrăjmaşi ai Lui, ca satan. Dumnezeu i-a creat luminoşi, nevinovaţi şi buni când s-au născut… Duhul Sfânt le-a creat fiinţa cea nouă luminoasă, neprihănită şi sfântă când s-au născut din nou în clipa legământului cu Hristos. Dar, pe parcurs, când au primit ispita şi pe ispititorul, ei s-au schimbat din bunăvoia lor, devenind răi, întunecaţi şi neascultători.
Toată creaţiunea lui Dumnezeu evoluează, adică creşte, se măreşte, se înmulţeşte, atât în număr, cât şi în întindere şi în roade. Cei buni devin mai buni, mai mulţi, mai luminoşi, mai binefăcători, mai sfinţi. Binele lor de azi, adăugat la binele lor de ieri, îi face să fie mâine şi mai buni. Până când vine un moment în care, înălţându-se mereu pe urmele lui Hristos spre cele înalte, ei ajung odată părtaşi firii dumnezeieşti, după cum este scris: Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia… şi făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să ne facem părtaşi firii dumnezeieşti… (II Pt 1, 4) şi părtaşi sfinţeniei Lui (Evr 12, 10). O, ce stare strălucită şi dumnezeiască este aceasta! Atunci credinciosul este în Hristos şi poate totul (Fil 4, 13). Astfel, omul ajunge în starea finală una cu Dumnezeu, după cum este scris: Eu în ei şi Tu în Mine (In 17, 23). Atunci credinciosul face şi el, prin puterea lui Hristos, aceleaşi lucruri ca El, ba încă, uneori, şi mai mari. (In 14, 12)
Cu cei răi, lucrurile stau tot aşa, în rău. Şi ei merg din rău în mai rău, devenind azi mai răi decât ieri, iar mâine mai răi decât azi. Astfel, vine o zi când, prăbuşindu-se din rău în mai rău, devin odată părtaşi firii diavoleşti, devenind şi ei diavoli ca însuşi diavolul, creatorul lor, făcând aceleaşi lucruri ca şi el, ba, uneori, unele şi mai mari ca satan. Astfel, în devenirea satanică, omul, cu cât este mai talentat, mai puternic ori mai inteligent, cu atât va face mai mult rău… E îngrozitor, privind în istoria omenirii, cât rău au putut face astfel de oameni, care s-au prefăcut demoni, împotriva lui Dumnezeu, şi nefericind un nesfârşit număr de semeni ai lor. Şi astfel de creaturi îngrozitoare s-au înmulţit şi se vor înmulţi mereu, până în clipa când Hristos îl va nimici pe Marele Demon şi pe toţi ai lui, cu toată împărăţia lor, pe vecii vecilor, cu arătarea venirii Sale şi cu suflarea gurii Lui (II Tes 2, 7-12).
O, fiul meu şi fraţii mei, aveţi grijă, aveţi multă grijă, aveţi neîncetată grijă să vă uniţi tot mai mult cu Hristos, să deveniţi din buni în mai buni, până când veţi deveni părtaşi firii dumnezeieşti, pentru ca din starea aceasta să treceţi în slava Lui! Aceasta, cu atât mai mult acum când prăbuşirea celor răi este din ce în ce mai vizibilă, şi satan i-a făcut asemenea lui. Pentru că şi acesta este un semn că Domnul nostru este aproape.