Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
Meditaţii la Apostolul din Duminica a II-a  Postului Mare – a Sf. Grigorie Palama

„Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?“ (Evrei 1, 14)

Câtă vreme noi nu-L cunoaştem pe Domnul, fiind oameni lumeşti, suntem străini şi de cunoaşterea Sfintelor Scripturi, care sunt descoperirea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Atâta vreme noi suntem ca nişte orbi. Umblăm cu ochii închişi. Nu ştim unde mergem şi nu vedem ce ne aşteaptă. Nici trupeşte, nici sufleteşte. Nici acum, nici mai târziu. Nici în viaţă, nici în moarte.
Ci numai când omul ascultă glasul Domnului şi vine la Hristos, atunci i se deschid ochii, i se desfundă urechile şi i se luminează mintea şi inima. Pentru că omul abia atunci primeşte naşterea din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt.

Acest om nou este omul duhovnicesc, de o fire duhovnicească, cu o pricepere şi o însuşire care îl fac în stare să înţeleagă şi să vadă lumea duhovnicească şi veşnică. Adică acele realităţi pe care omul firesc nu le vede, dar care sunt singurele realităţi cu adevărat însemnate şi eterne.
Pentru un om care nu s-a născut din nou, din Cuvântul şi din Duhul Sfânt, lumea duhovnicească este ca şi cum n-ar exista deloc. Toate realităţile strălucite şi cutremurătoare, care singurele sunt adevărate şi statornice, pentru un astfel de om sunt total necunoscute. Vai, ce orbie nefericită este a nu le vedea pe aceste fericite şi mântuitoare realităţi! Vai, ce nefericite sunt acele fiinţe omeneşti care trăiesc numai pentru satisfacţia simţurilor trupeşti pe care ei înşişi şi le pervertesc, spre a-şi prăbuşi fiinţa într-un noroi tot mai murdar şi etern! Ce îngroziţi se vor trezi aceştia în clipa morţii şi a judecăţii, când vor vedea nu numai în ce minciună au trăit, ci şi ce adevăr strălucit era lângă ei, dar din orbia lor voită l-au respins şi l-au pierdut!

Dar pentru noi, cei cărora prin Harul Domnului nostru Iisus Hristos ni s-au deschis ochii cei duhovniceşti şi care dorim să înaintăm mereu în cercetarea şi cunoaşterea strălucitelor realităţi ale lumii duhovniceşti pentru care ne-am născut din nou, pe care le iubim şi în care vrem să ne trăim viaţa noastră aici şi în veşnicie, aceste realităţi au căpătat un preţ atât de mare, încât nici o altă realitate din lumea aceasta nu le poate acoperi.
Una din aceste minunate realităţi ale lumii noi şi veşnice în care am pătruns prin naşterea din nou este cunoaşterea duhurilor slujitoare ale îngerilor, fiinţele strălucite care fac adeseori legătura dintre Făcătorul nostru şi noi, făpturile Lui; care împlinesc atâtea felurite slujbe după Voia Domnului şi Dumnezeului nostru, atât pentru El, cât şi pentru noi.
Printre acele minunate descoperiri pe care Sfântul Cuvânt al Domnului ni le face cunoscute când venim la El şi ne aplecăm inima şi ascultarea noastră la glasul Lui, vom afla astfel şi că noi, o dată pătrunşi în lumea duhovnicească unde stăpâneşte peste tot puternica şi strălucita Prezenţă a lui Dumnezeu, suntem înconjuraţi de o lume nouă şi nemărginită, plină de nenumărate mii şi mii de fiinţe strălucite şi minunate, prietenoase şi binefăcătoare pentru noi, însufleţite de acelaşi gând şi duh al lui Dumnezeu, care umplu totul şi care fac totul numai pentru împlinirea voii Lui, care este fericirea tuturor lumilor şi fiinţelor create de El.
Astfel vom vedea că în sute şi sute de locuri, Biblia, adevăratul Cuvânt Dumnezeiesc, ne descoperă existenţa şi lumea îngerilor, numindu-i duhuri slujitoare trimise de Dumnezeu pentru împlinirea feluritelor slujbe între El şi oameni, în vederea singurului scop al mântuirii şi al fericirii noastre.
Încă de la facerea lumilor văzute şi nevăzute, aceste duhuri slujitoare au fost puterile binecuvântate de care Dumnezeu S-a folosit mereu. Şi, după cum Făcătorul tuturor ne-a dat nouă, celor trupeşti, să devenim duhovniceşti, le-a dat şi lor, celor duhovniceşti, să poată deveni şi trupeşti pentru timpul şi scopul rânduit de înţelepciunea Lui. Nu ne-ar ajunge timpul şi locul dacă am începe să vorbim aici, cu de-amănuntul, despre în câte locuri din Biblie sunt arătaţi îngerii în împlinirea acestor slujbe şi porunci spre binele şi fericirea noastră. Căci în sute de feluri sunt arătaţi apărătorii noştri, călăuzitori, vestitori, însoţitori, salvatori în primejdii, mângâietori în necaz, binevoitori în slăbiciuni, mijlocitori în rugăciuni, fericiţi în cântări, luminători în Cuvânt, prezenţi întotdeauna lângă noi şi păzitorii noştri şi ai copiilor noştri…
Lumea lor strălucită este însoţitoarea noastră nevăzută acum, dar în curând noi vom trece în lumea aceasta a lor, bucurându-ne în veci de acelaşi har să-L vedem şi să-L slăvim, ca şi ei, pe Făcătorul şi Binefăcătorul nostru şi al lor.

Fiul meu şi sufletul meu, să ne bucurăm şi să ne mângâiem cu aceste cuvinte!