[…] 4. De ce este mai înaltă Golgota decât Sinaiul?
Pentru că locul unde Dumnezeu a dat Harul este nespus mai sfânt decât locul unde El a dat Legea. Şi pentru că Legea are o margine, iar Harul nici una, şi pentru că Legea ucide, iar Harul dă viaţa, şi pentru că Legea este Judecată, iar Harul este dragoste.

5. Dimensiunea principală a Crucii nu este cea orizontală. Aceasta înseamnă: noi şi noi… Şi nu mulţimea numărului nostru, nu lărgimea sau lăţimea noastră…
– ci dimensiunea principală a Crucii este înălţimea şi adâncimea, coborârea lui Dumnezeu la noi şi înălţarea noastră spre El, dragostea Lui şi îmbrăţişarea Lui cu noi şi a noastră cu El. În sus deci, cât mai în sus spre Dumnezeu, aceasta ne înalţă duhul, ne curăţă zările şi ne sfinţeşte trăirea inimii. Aceasta ne susţine, puternică şi dreaptă, şi legătura noastră cu semenii noştri.

6. Dumnezeu vine la noi prin Cruce, iar noi mergem la El tot prin ea. Crucea ne uneşte pe noi cu El şi prin ea El Se uneşte cu noi. Prin ea merg la Dumnezeu binefacerile noastre, laudele noastre, rugăciunile noastre, împărtăşirile şi legămintele noastre, iar de Sus, tot prin ea, vin ale Lui spre noi.
De aceea tot ce începem, să începem prin Cruce: în Numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt. Amin. Şi tot ce încheiem să încheiem mulţumind tot prin Cruce: Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh. Amin. Numai atunci totul este sfinţit şi binecuvântat.

7. Dimensiunile Crucii, prelungite în cerc infinit, cuprind tot Universul, toată Creaţiunea; nu numai pământul, ci şi Cerul. Nu numai lumea văzută, ci şi pe cea nevăzută. Nu numai Timpul, ci şi Veşnicia. Iar în Centrul Crucii este El, Dumnezeu, Hristosul cel Viu şi Adevărat, Fiul Dumnezeului Tată, Susţinătorul tuturor, Izvorul şi Mişcarea, Echilibrul şi Durata, Cel prin care sunt şi prin care se ţin toate.
De aceea în ea şi în El este toată viaţa şi lumina. Şi, în afară de El şi de ea, numai moartea şi întunericul.

8. Dumnezeul nostru cântăreşte fiecare lacrimă şi numără fiecare suspin al alor Săi. Cei răi să nu-şi închipuie că pot să facă ce voiesc şi cât voiesc celor credincioşi… Dumnezeu răzbună suferinţele acestora totdeauna asupra celor ce le-au provocat.

9. Ceea ce păcătuieşte un părinte, poate îndrepta fiul său, dar ceea ce păcătuieşte fiul, părintele nu mai este ca să poată îndrepta. De aceea părintele să-şi îndrepte fiul, pentru a nu trebui el să-i ispăşească şi păcatul acestuia.

10. Cerul nu mai este izolat de pământ, nici pământul nu mai este rupt de cer, fiindcă între ele există puntea Crucii. Şi omul poate comunica spre Dumnezeu, fiindcă are prin ce. Şi Dumnezeu poate să Se împărtăşească cu omul, fiindcă are cum.
Singură Crucea a şters vrăjmăşia, a îndreptat păcatul şi a restabilit armonia între aceste despărţiri.

11. Tot ce a trăit Hristos trebuie să trăiască şi ai Lui. Istoria lui Iisus este istoria Bisericii Sale adevărate. Şi istoria adevăratei Biserici a lui Hristos este istoria vieţii fiecărui credincios. După cum soarta clădirii este soarta fiecărei cărămizi din ea.

12. E foarte primejdios să ai a poziţie statornică faţă de cele schimbătoare. Dar şi mai primejdios este să ai a poziţie schimbătoare faţă de cele statornice. Credinţa şi învăţătura sunt aceste lucruri. În ele trebuie să fim statornici până la moarte.
Vai de cei schimbători în acestea!

Traian Dorz, Mărgăritarul ascuns – din capitolul 21. PACE ŞI ADEVĂR

One Comments

  • Milica 2021/09/20

    S S F D , OARE CÂTI PUTEM CREDE SI ÏNTELEGE ÏNVÅTÅTURA SFINTILOR NOSTRI PÅRINTI ÏNAINTASI ?

Comments are closed.