Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 15 iulie:

„Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre“ (Psalmi 79, 1).

bibliaPăcatul, la fel cu satana din care s-a născut, este nu numai un vrăjmaş al lui Dumnezeu, prin cuvântul cel batjocoritor şi potrivnic,
ci este şi un mare tâlhar, care umblă mereu numai să fure şi să pângărească tot ce este al lui Dumnezeu sau este vrednic de închinare.
Pe cea mai scumpă moştenire a lui Hristos: Lucrarea Sa
şi pe cea mai sfântă Casă a lui Dumnezeu: Biserica Sa,
vrăjmaşul umblă neîncetat să le nimicească şi caută neîncetat să le dărâme.

Oriunde se iveşte o lucrare scumpă pentru Dumnezeu şi un altar curat pentru Hristos sau o părtăşie dulce pentru Duhul Sfânt, acolo, vrăjmaşul cel tâlhar îşi trimite îndată iscoadele sale, care, cu armele lui: prefăcătoria şi lăudăroşenia,
ori cu promisiunile mincinoase şi răstălmăcirile interesate,
ori cu dragostea amăgitoare şi batjocorirea lucrurilor sfinte,
cu toate aceste arme blestemate, el foloseşte viclenia şi mijloacele de amăgire.
Pe toate le foloseşte satan, numai să poată slăbi şi nimici credinţa adevărată şi dreapta învăţătură.
Numai ca să poată slăbi apărarea noastră, ca sufletele să cadă în mrejele întinse şi în groapa săpată de duhul său cel tâlhar şi răpitor.
Atunci paznicii sfintei moşteniri sunt legaţi, iar slujitorii Sfântului Templu, duşi în robie (Jud. 16, 21) –
unde, nenorociţi de tot, ajung în chinul celui rău.

O, ce mare binecuvântare de la Dumnezeu este, când în astfel de vremuri se mai găseşte o rămăşiţă care să păzească neîntinat legământul Domnului şi care să nu înceteze a-I aduce aminte Domnului, cu lacrimi, cu post şi cu rugăciuni fierbinţi, de moştenirea Lui ajunsă în mână la străin!…
Care să-I aducă mereu aminte Domnului de Templul Lui cel iubit, în care tâlharul dărâmă şi pângăreşte tot ce-i mai de preţ şi mai frumos.
Această rămăşiţă mai este singura nădejde, fiindcă mijlocirile ei către Dumnezeu pentru starea jalnică în care a ajuns tot ce era aşa de înfloritor cândva, vor fi, până la urmă, ascultate de către El.

O, dragi suflete credincioase,oricât de grea ar fi starea în care ar ajunge, în vremea vieţii voastre, moştenirea cea scumpă a lui Hristos şi sfinţenia Templului Său,
voi să nu vă pierdeţi niciodată nici nădejdea şi nici timpul,
ci să faceţi în toată vremea tot felul de cereri şi rugăciuni Domnului! (Efes. 6, 18).
Nu încetaţi să-I aduceţi aminte lui Dumnezeu de scumpa Lui moştenire pustiită,
de Sfântul Lui Lăcaş care era cândva atât de plin de cântări, dar care astăzi geme…
Nu încetaţi strigătele voastre până când Domnul Îşi va aduce iarăşi cu duioşie aminte de dragostea şi de grija Lui, faţă de tot ce este astăzi într-o stare atât de tristă…
Nu încetaţi până când duioasa iubire va birui, îndepărtând pedepsele dreptăţii…
Până când El Se va întoarce iarăşi, înverzind şi înveselind, din nou, tot ceea ce este astăzi uscat şi dărâmat. Nu încetaţi să vă rugaţi, până când puterea Domnului va spulbera şi va nimici puterea şi urzelile tâlharului satana şi va veni, spulberând minciunile şi uneltirile lui…
Nu încetaţi, nu încetaţi, până veţi birui cu rugăciunile voastre! (Luca 18, 1).

O, Milostivul şi Iubitorul nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Te rugăm, să-Ţi aduci cu milă şi cu iubire aminte de toată moştenirea Ta cea sfântă, când, din pricina neascultării alor Tăi, Te vei mânia şi o vei da iarăşi, pentru o vreme, să fie călcată în picioare de cei răi.
Sau când, din nevegherea slujitorilor Tăi, tâlharul şi răpitorul va năvăli în staulul Tău, prăpădind turma Ta şi risipind oiţele Tale.
Adu-Ţi aminte, Doamne, că aceasta este totuşi moştenirea Ta, în mijlocul căreia ai stat cândva cu atâta bucurie.
Adu-Ţi aminte că din dărâmăturile acestea atât de triste astăzi Ţi s-au înălţat cândva cântări atât de frumoase şi iubitoare cum nu mai erau altele asemenea lor.
Ai milă, Doamne, şi adu-Ţi aminte de toate acestea – ca să Te grăbeşti să-i vii în ajutor.
Întoarce-Te, Doamne Iisuse, iarăşi, la locul locuinţei Tale – în noi şi între noi!…
Fă iarăşi să-Ţi strălucească Sfântă Faţa Ta peste scumpul Tău lăcaş pustiit
şi peste moştenirea Ta…
Nu uita, Dumnezeule, moştenirea Ta,
nu uita Templul Tău,
nu uita îndurările Tale,
nu uita dragostea Ta dintâi
şi fă-ne să vedem iarăşi bucuriile Tale astăzi atât de mult dorite.
Amin.

*
Cuvinte înţelepte:

„Biserica este, pentru neamul nostru, aşezământul care ne-a ocrotit sufletul şi ne-a apărat fiinţa faţă de vrăjmaşii care ne-au invadat. Biserica ne-a mângâiat şi ne-a întărit sufleteşte în vremi de restrişte şi din pridvorul ei a pornit cultura neamului nostru, ca şi aproape toate îndemnurile de mai bine şi de înaintare…“ (Preot Iosif Trifa).

*

Casei Domnului daţi cinste orice om
din orice grai,
Casa Numelui Său Veşnic este-un colţişor din rai,
Duhul Domnului e-acolo liniştit şi iubitor,
binecuvântând pe-oricare credincios închinător.

*

Domnul poate fi oriunde
şi răspunde orişicui,
dar mai sigur El răspunde
cui se roagă-n Casa Lui!