Ioan Marini («Viaţa Creştină» nr. 14, din 2 apr. 1939)

Intrăm din nou în Săptămâna sfintelor Patimi. În fiecare an, această săptămână se aşază înaintea vieţii noastre chemându-ne să ne apropiem de taina crucii de pe Golgota şi să sorbim din jertfa cea sfântă a Domnului iertare, dar şi putere, ca să trăim o viaţă nouă.
O, ce dar mare ne este nouă jertfa crucii de pe Golgota! Şi cum nu cunoaşte lumea acest dar nespus de scump şi măreţ!
Cei care cunosc şi au gustat din jertfa Domnului Iisus sunt îmbătaţi de dragostea Lui; nu le mai trebui e lume şi plăceri. Ei au descoperit raiul şi fericirea care-I mulţumeşte pe deplin.

Vrei să cunoşti iubite cititorule, dragostea lui Dumnezeu? Vino la Golgota şi vei vedea că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea – şi pe tine – încât a dat p e Fiul Său, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (In 3, 16).
Vrei să vezi cât te-a iubit Domnul Iisus pe tine şi pe toţi păcătoşii?
Vino la Golgota şi vei cunoaşte dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi toţi (I In 3, 16); că, fiind noi încă păcătoşi şi vrăjmaşi ai Lui, El totuşi ne-a iubit şi a murit ca să ne mântuiască (Rom 5, 6-8).

E mare dragostea unui prieten care şi-ar da viaţa pentru un prieten al său, dar pentru un păcătos ori vrăjmaş nu ştim dacă s-ar găsi cineva să moară. Dar aceasta a făcut-o Domnul.
Noi ne scârbim şi întoarcem privirea la vederea unui cerşetor bolnav şi rău îmbrăcat; dar El nu s-a scârbit de noi. Nu Şi-a întors faţa de la întinăciunile şi păcatele noastre.

Rănile rău mirositoare ale patimilor noastre de tot soiul nu L-au putut birui; pentru o clipă, El a îmbrăcat şi haina murdară a nelegiuirilor noastre pe care le-a luat asupra Lui (Isaia 53, 5).
Nu I-a fost uşor, dar a făcut-o pentru noi, fiindcă ne iubea. A fost grozav de înfiorătoare pentru El atingerea cu păcatul şi duhul Lui s-a înfiorat în Ghetsimani, ajungând într-un chin ca de moarte (Lc 22, 24), în faţa paharului plin cu amărăciunea păcatelor noastre.
Noi nu ne putem da seama ce a însemnat pentru Domnul, Care era curat şi fără pată, atingerea cu păcatul; dar din chinul şi lupta Lui grea din Ghetsimani, când a asudat sudori de sânge, putem întrezări grozăvia cea mare a păcatului şi greutatea ce avea Domnul de a se atinge de păcat. De aceea, cu sudori de sânge şi plin de mare cutremur, căzând cu faţa la pământ, s-a rugat atunci: Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci voia Ta (Lc 22, 42).
Şi voia Tatălui a fost să bea acest pahar; şi l-a băut, cu toate drojdiile lui, până la fund.

Despărţit de toţi ai Săi, despărţit pentru o clipă chiar şi de tatăl Său, Singur, atârnând între cer şi pământ, răstignit pe cruce, batjocorit de toţi, El se roagă pentru chinuitorii Săi. Se roagă pentru toţi oamenii, se roagă pentru tine şi pentru mine, pentru noi toţi: Tată, iartă-le, căci ei nu şti ce fac! (LC 22, 34).

Astfel ne-a iubit El! Noi toţi L-am lovit, toţi L-am dispreţuit şi nu L-am băgat în seamă, noi toţi L-am batjocorit şi L-am apăsat cu greutatea păcatelor noastre, iar El S-a rugat, a mijlocit şi mijloceşte şi astăzi pentru noi, rugându-Se: Tată, iartă-I!

Aşa ne-a iubit El! Oare cine poate rămâne nepăsător în faţa acestei sfinte iubiri? Cine mai poate iubi păcatul, când Fiul lui Dumnezeu a suferit atât de amar din pricina lui? Cine nu va urî fărădelegea, când aceasta îl poate despărţi de iubirea cea mare a lui Dumnezeu! Cine nu-L va iubi pe Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, şi nu va intra îndată în slujba Aceluia care ne-a iubit atât de mult, plătind pentru noi preţul răscumpărării păcatelor noastre (II Cor).

O, Scumpul nostru Mântuitor, pe drept eşti iubit (C Cânt 4, 8). Tu singur eşti vrednic să fii iubit. Învaţă-ne să Te iubim tot mai mult. Iartă-ne dacă până acum am iubit lumea cu păcatele şi deşertăciunile ei şi Te-am dispreţuit pe Tine. Şi eu am fost, Doamne, între cei ce Te-au lovit şi batjocorit. O, cât de mult mă doare aceasta! Îmi vine să strig de durere pentru nesocotinţele mele.

Cu inima plină de căinţă amară pentru toate fărădelegile şi păcatele cu care Te-am întristat şi mâhnit, plângând cu amar, Îţi cer iertare, rugându-Te să mă primeşti şi pe mine ca pe tâlharul de pe cruce. Amin.