Meditaţii la Adostolul din duminica a XXIII-a după RusaliiTDorz1
Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

Deşi lucrarea harului dumnezeiesc în viaţa fiecăruia dintre noi este personală, individuală, totuşi El a făcut ca taina aceasta minunată să ne unească într-un singur Trup al Său, pe noi, toţi copiii lui Dumnezeu cei risipiţi (In 11, 52).
Într-un singur Staul, pe noi, toate oile Sale cele risipite (In 10, 16).
Într-o singură Unitate, pe noi toţi, părticelele Lui cele atât de împrăştiate (Efes 2, 14-16).

Porunca unităţii noastre este atât de sfântă şi atât de însemnată încât nu numai că toate făgăduinţele mântuitoare şi fericite pentru ai Săi Domnul Iisus le-a făcut numai unităţii lor, ci şi toate judecăţile şi pedepsele le-a rostit împotriva celor ce vor face dezbinarea unităţii dintre ei.
Începând din clipa când Iisus a spus ucenicilor Săi că oriunde doi sau trei dintre ei vor fi împreună El va fi în mijlocul lor, şi până în seara despărţirii de ei, la Cina cea de Taină, apoi la înălţarea Sa la Cer, El le-a poruncit şi le-a cerut mereu unitatea alor Săi.
Fiecare ucenic al Său, fiind numai un mădular, ei numai împreună vor alcătui Trupul Său cel Tainic.
Numai împreună au primit revărsarea Duhului Sfânt.
Numai împreună au primit binecuvântarea Tatălui, chemarea Fiului şi harul Duhului Sfânt.
Şi noi numai împreună am fost înviaţi în Hristos şi numai împreună suntem rânduiţi să şedem în locurile cereşti în Hristos Iisus. Numai împreună aici şi în veşnicie.

Iată deci cât de însemnată este părtăşia noastră cu fraţii şi cât de însemnat este ca noi să ne ştim bine locul şi slujba noastră în mijlocul familiei duhovniceşti unde am fost născuţi prin Cuvântul şi Duhul Sfânt de către părinţii noştri duhovniceşti din familia aceasta.
Oricine nu este născut în familia noastră, din părinţii noştri ,este un străin în casa noastră.
Oricine nu-şi are şi nu-şi ştie familia sa duhovnicească, acela este un fără familie, un fără ţară, un fără loc. Acela va fi al nimănui şi nu va fi de nicăieri.

În Vechiul Testament, când privim la ordinea pe care a rânduit-o Dumnezeu în mijlocul poporului Israel, vedem câtă rânduială era acolo în aşezarea poporului pe seminţii, pe familii, pe case.
Fiecare, când era întrebat sau căutat, era aflat precis în casa, în familia şi în seminţia din care făcea parte.
Când mergeau la luptă, ori când se împărţea o muncă sau o răspundere, fiecare îşi ştia limpede şi clar locul său şi partea sa.
Acolo nu era nimeni care să nu fie încadrat frumos într-o ordine şi într-o ascultare desăvârşită. Oricine nu s-ar fi încadrat era numaidecât nimicit din mijlocul Oştirii Domnului.
În poporul şi în Oştirea Domnului însă domneşte astăzi atâta dezordine şi neascultare din pricina prea multor venetici. A prea multora care au venit între noi, dar nu s-au născut din părinţii noştri. Nu au seminţia noastră, ci sunt din sămânţă străină, din părinte străin, din duhuri străine.
Sunt între noi unii care nici nu se numesc cu numele Oastei şi al familiei noastre.
Nici nu mai au semnele noastre.
Nici duhul şi adevărul în care am primit noi Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos,
dar stau totuşi la mesele dragostei noastre.
Aceştia îşi şi dau alte felurite nume şi îşi dau alte felurite învăţături şi apartenenţe.
Totuşi nu se sfiesc să se pretindă cu mari drepturi şi cu înalte locuri în casa, în familia noastră şi în Oastea noastră.

Dacă aţi întreba, de pildă, pe unul căruia demult îi place să se aşeze în fruntea meselor frăţeşti, să se pretindă primul îndrumător în prima familie a Oastei: Când te-ai născut tu şi la ce dată ai intrat tu în Oaste?
Unde şi cine ţi-au fost părinţii duhovniceşti?
Care este casa şi care adunarea care a fost de faţă la naşterea ta în familia noastră?
Acela ar trebui să amuţească, fiindcă el n-ar putea să spună nici data şi nici locul naşterii lui între noi, pentru că el este un pui străin în cuibul nostru. O pasăre străină l-a pus.
Dar cum, de obicei, el nu răspunde niciodată cinstit şi drept la nici o întrebare, ci se ascunde după alte întrebări, ca să ascundă şi să ocolească adevărul, tot aşa ar face şi la această întrebare.
De aceea el tulbură şi dezbină unitatea frăţească, fiindcă el n-are nimic din sângele şi din duhul ei. El numai s-a lipit aici ca să se înfrupte şi să profite, fiindcă numai pentru aceasta a venit şi a stat la noi, din prima zi şi până astăzi. Pe acesta nu-l doare că o adunare întreagă se pierde, fiindcă el n-a asudat, n-a plâns, n-a suferit nimic pentru aceste suflete.
El este un străin, care n-are alt scop decât să mănânce, să se îngraşe, să se laude, să profite. Până va veni peste el şi peste toată şiretenia lui plata lui Dumnezeu.
Şi nici măcar nu-i este ruşine să ne dispreţuiască numele, să ne batjocorească părintele, mormântul şi memoria lui. Şi să ne sfideze când îi pretindem să fie măcar cinstit, şi, dacă nu are nimic din al nostru, să ne lase măcar acum în pace şi să plece acolo unde sunt de-ai lui.
Şi mai sunt încă mulţi ca el, fiindcă păsări de acestea răpitoare totdeauna se învârt pe lângă curţile unde găsesc pradă uşoară.
A fi solidar cu familia ta, a fi în armonie cu cei din casa ta, a fi una cu cei între care trăieşti, aceasta este o datorie sfântă a oricăruia dintre noi şi i se pretinde oricui să şi-o împlinească, oricine ar fi el şi de oriunde ar fi.
Sunt şi legi în privinţa asta care pedepsesc pe oricine îşi încalcă sfintele îndatoriri faţă de familia sa trupească.
Iar dacă datoriile acestei lumi şi ale acestei familii trupeşti sunt atât de mari, cum n-ar fi atunci şi mai mari îndatoririle faţă de familia noastră duhovnicească şi veşnică? Faţă de unitatea şi ascultarea noastră desăvârşită din familia Domnului?
Hristos ne-a înviat împreună, nu separat, şi ne-a rânduit ca să moştenim împreună în locurile cereşti, dar numai dacă, împreună cu fraţii şi cu familia noastră, ne vom fi împlinit armonios şi solidari lucrul nostru şi lupta noastră în slujba mântuirii la care am fost chemaţi.
Altfel, despărţiţi de fraţi, noi suntem despărţiţi şi de Hristos.
Dacă nu înviem între fraţi, rămânem morţi între vrăjmaşi.
Dacă nu suntem în locurile pământeşti între fraţii din familia noastră la munca lor, între cei din seminţia noastră la lupta lor, sigur nu vom putea fi între ei nici în locurile cereşti.
Să gândească bine la acest adevăr toţi cei care sunt acum numai pricină de tulburare, de certuri şi de partide în familia noastră în Hristos!

Lasă un răspuns


*