Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
Meditații la Aostolul din Duminica a XX-a

„ Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească;“ (Galateni 1, 11)

Când vasul este curat, curat este şi conţinutul pus în el. Când o conductă este curată, curată va fi şi apa care curge prin ea de la izvor… Şi când vestitorul Evangheliei este curat, curată va fi şi învăţătura. Curat va fi şi Cuvântul. Curat va fi tot ce vine din Hristos prin el, pentru cei la care este trimis vestitorul acesta.
Nu există nimic mai de preţ pentru Hristos la un trimis al Lui, aşa cum este curăţia sufletească. Curăţia şi sfinţenia una sunt. Şi cea dintâi condiţie pe care o cere Dumnezeu unui împreună-lucrător cu El aceasta este: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt! zice Domnul; şi aceasta este o poruncă de la care Dumnezeu nu Se abate niciodată când este vorba de lucrarea Lui cu noi sau prin noi. Fiindcă necurăţia este starea în care diavolul îşi ţine toate păcatele lui, iar cine este necurat are în el toate urâciunile lui satan. O singură necurăţie este de-ajuns pentru a-l despărţi pe om de Dumnezeu Care nu poate locui în nimic necurat. Depărtează-te de tot ce este necurat, şi te voi primi, asta înseamnă (II Cor 6, 17).

Cuvântul lui Dumnezeu este totdeauna sfânt şi este întru totul curat, după cum este scris: Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curăţit de şapte ori (Ps 11, 6). De aceea şi cel care îl poartă, trebuie să fie un vas curat. Iar dacă nu este, Dumnezeu ori îl curăţă, ori îl leapădă.
În locul din Psalmul 11, 6, se spune despre Cuvânt că este un argint lămurit în cuptor de pământ… Dar acest pământ trebuie să fie îndelung de mult ars şi ţinut mereu în focul curăţitor, pentru a lămuri Cuvântul. Până cineva n-a fost ars în focul curăţitor, el nu va fi în stare să lămurească bine Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă n-are harul focului în el. Numai cine are în el focul Duhului Sfânt va putea scoate din gura lui, ca dintr-un cuptor fierbinte, Cuvântul strălucitor şi lămurit, Cuvântul curat şi preţios al lui Dumnezeu, în aşa fel încât oricine îl primeşte să simtă că este o comoară adevărată, un mărgăritar de preţ, un Adevăr sfânt şi scump.

Oricât de curat este un argint, dacă el este trecut printr-un cuptor rece şi murdar, el nu iese de acolo lămurit şi strălucitor, ci îmbâcsit cu mirosuri grele, cu fumul sau cu noroiul cuptorului nears. De aceea, nici nu va avea vreun preţ pentru cine îl vede la purtătorul lui.

Oricât de bun ar fi un medicament, dacă este luat cu o lingură murdară sau cu o seringă infectată, medicamentul nu va folosi la nimic, iar bolnavul, în loc să se vindece, se va face şi mai rău. Iată ce mare lucru este curăţia mijlocului de care se foloseşte Dumnezeu pentru alţii!

De ce omenirea arată acum ca un uriaş spital, plin de tot felul de bolnavi sufleteşti, când avem atâtea medicamente la îndemână, mai multe ca niciodată?
Biblia, Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, este doctoria cea mai fericită şi vindecătoare; dar când această doctorie trece printr-o mijlocire necurată, un microb rău pătrunde în inima bietului bolnav o dată cu Cuvântul Sfânt. Iar bietul suflet dă şi el în boala celui care îl atinge.

O, ce Evanghelie curată şi lămurită am primit noi de la Domnul nostru Iisus Hristos prin marii şi sfinţii noştri înaintaşi, care ne-au vestit nouă Cuvântul cel curat şi lămurit al lui Dumnezeu!
Dacă trebuie să mulţumim pentru ceva, de mii de ori acest ceva este harul pe care ni l-a dat nouă Domnul Iisus când a făcut să căutăm şi să aflăm noi mântuirea noastră într-o învăţătură, într-o lucrare şi într-o cale atât de dulce şi de curată, cum este cea pe care ne-a pus El paşii prin înaintaşii noştri.
Când vedem pe ce căi răsucite şi în ce învăţături încurcate bâjbâie alţii, fără a afla dulcea pace şi curata lumină de care ne-a făcut nouă parte Dumnezeu, nu găsim îndeajuns nici lacrimi, nici cântări să-I mulţumim…

Numai să luăm bine seama că acest har ne învaţă să preţuim în smerenie şi curăţie ascultarea noastră de Evanghelia care ni s-a propovăduit şi în care am crezut şi prin care vom fi mântuiţi, dar numai dacă o ţinem întocmai cum am primit-o.
Altfel, dacă o părăsim şi luăm alta, degeaba am crezut! Vom fi pierduţi (I Cor 15, 1-2).
Ferice de cine ascultă şi păstrează cu scumpătate bunul cel scump al Cuvântului curat şi lămurit al Evangheliei unice şi mântuitoare, prin care am venit noi la Hristos. El să ne ajute să ne curăţim şi noi tot mai mult şi să ne lămurim deplin, până nu ne va mai întina nimic şi nu ne va mai rătăci nimeni.

Traian DORZ, din Meditaţii la Apostolul din Duminica a 20-a după Rusalii