Traian Dorz,  Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 12.

T-Dorz-0701. Orice experienţă cu Dumnezeu este o cântare şi o încântare de fiecare dată, pentru orice suflet care a trăit-o şi o trăieşte cu El.

2. Prin veacuri, Dumnezeu a ridicat în lume mari oameni ai Săi care, prin trăirea şi experienţa lor profundă cu El, au primit şi au cultivat cele două divine daruri care sunt poezia şi cântarea.

3. Dumnezeu a lăsat aceste daruri numai pentru slava Sa şi pentru fericirea creaţiunii şi creaturilor Sale.
Cele mai minunate poezii şi cântări sunt conţinute în Biblia lui Dumnezeu sau în cărţile inspirate din ea.

4. În Sfânta Scriptură, prima poezie pusă pe melodie de cântare este cea din Exod 15, denumită Cântarea Izbăvirii. Moise trebuie să fi compus textul acestei cântări, iar Maria – sora lui, fiind inspirată de Duhul Sfânt – i-a compus melodia şi apoi au cântat-o cu toţii, ca o ofrandă sfântă adusă Domnului pentru marea experienţă prin care trecuseră cu El.

5. Desigur că şi alţi mari şi inspiraţi oameni ai lui Dumnezeu au mai compus şi au mai cântat lauda şi slava Domnului. În urma fiecărei experienţe minunate cu Dumnezeu, cei izbăviţi au simţit nevoia să-I cânte şi să I arate Domnului în felul acesta recunoştinţa lor.

6. Orice om care are o experienţă cu Dumnezeu simte nevoia unei cântări de laudă şi izbăvire faţă de El. E plină istoria de opere nemuritoare pe care le-a ridicat experienţa cu Dumnezeu.

7. Marile poeme ale psalmilor lui David sau ale celorlalţi mari oameni ai lui Dumnezeu de dinaintea lui şi de după el sunt numai poezii şi cântări de laudă şi recunoştinţă din partea tuturor acestor profeţi cântăreţi ori poeţi sfinţi. E plină Biblia Sfântă şi Ţara Sfântă, şi Istoria Sfântă numai de poezia şi cântarea lui Dumnezeu.

8. Chiar şi patria noastră şi istoria poporului nostru are atât de multe opere nemuritoare, care sunt ca nişte poezii şi cântări divine pentru slava lui Dumnezeu, create de recunoştinţa şi experienţa înaintaşilor noştri mari.

9. Ce opere nemuritoare au creat Mircea şi Neagoe sau Ştefan şi Brâncoveanu spre slava lui Dumnezeu, cu Care ei au avut, tot aşa, experienţe frumoase ca şi Moise ori David, ori Daniel… la vremea lor!
10. Toate acestea sunt o dovadă eternă că astfel de opere nu pot fi create decât de o experienţă strălucită şi deosebită cu Dumnezeu.

11. Mânăstirile lui Neagoe de la Argeş ori a lui Mircea de la Cozia, ori ale lui Ştefan din Bucovina, ori bisericuţele din Transilvania şi troiţele din Maramureş nu sunt ele oare tot atâtea minunate şi nemuritoare cântări de laudă şi recunoştinţă ridicate de aceşti mari şi sfinţi creatori – cunoscuţi ori necunoscuţi – care au trăit experienţe neobişnuite şi neuitate cu Acelaşi Minunat şi Puternic Dumnezeu?

12. Noi nu ştim anume şi melodia acelei minunate cântări de izbăvire păstrată în scris, prima din istoria Biblică, cântată după una dintre cele mai mari experienţe cu Dumnezeu de către întreg poporul trecut prin Marea Roşie. Dar trebuie să fi fost tot aşa de minunată şi melodia ca şi textul, fiindcă melodiile inspirate de Dumnezeu uşor le învaţă şi cu plăcere le cântă toţi cei ce le aud.

13. O melodie interioară a sa o are orice lucrare ieşită dintr-o izbăvire divină. Numai că trebuie să ai acea ureche tainică şi binecuvântată de Dumnezeu cu care să poţi auzi acea inspirată armonie intimă pe care a pus-o acolo jertfa şi recunoştinţa creatorului ei, care a înălţat o acolo în urma unei experienţe neuitate.

14. Ce melodie sfâşietoare cântă zidurile Curţii de Argeş… Lipiţi-vă inima de zidul din stânga altarului, unde zace tainică şi nemuritoare jertfa Anei, şi vă veţi simţi inima topindu-se şi lacrimile scăldându-vă obrajii – şi toată fiinţa vibrând ca o coadă ruptă din harfa îngerilor.

15. Ascultaţi la clopotele şi la pietrele Putnei… şi, dacă aveţi urechi de auzit graiul lor divin, nu veţi mai putea uita niciodată poezia şi melodia lor eternă şi sfâşietoare.

16. Aţi fost vreodată pe Dealul Furcilor de la Alba Iulia, la Ţebea, la Vidra de Sus? Aţi fost oare la Mără-şeşti, la Călugăreni, la Dumbrava Roşie?
Dacă n-aţi fost încă – duceţi-vă neîntârziat. Dar nu cu grupul gălăgios şi uşuratic – ci singuri, cu Biblia şi cu Istoria, cu rugăciunea şi cu lacrimile.
Şi vedeţi ce veţi auzi acolo stând în genunchi, cu inima lipită de aceste ziduri ori brazde sfinte.

17. Despre frumoasele cântări şi poezii ale Bibliei s-au scris nenumărate comentarii şi elogii de-a lungul veacurilor, de când ele au umplut cerul şi pământul. Psalmii i-a cântat însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Mc 14, 26). Iar cântările lui Moise se cântă în cer (Apoc 15, 3).
Căci cântarea divină este nemuritoare.

18. Lumea a fost creată numai din poezie şi cântare. Toată Genesa este ca un cântec de iubire a lui Dumnezeu, din care au fost create toate atât de frumoase şi dulci cum sunt poezia şi cântarea, căci acestea sunt fiicele dragostei divine.
19. Timpul de aur al poeziei şi cântării încă n-a venit, – dar va veni. Noi să-l grăbim lucrând pentru el şi pentru ele. Dar chiar şi acum gustăm ce minunată este lumea lor, căci le iubim şi le cultivăm în noi şi între noi aceste flori din Grădina lui Dumnezeu, între care şi El petrece totdeauna cu bucurie.

20. Numai când trăim între aceste daruri cereşti – noi gustăm adevărata fericire. Ne dăm seama că, fără aceste două minuni, viaţa n-ar putea fi trăită. Tot ce este dincolo de ele este deşertăciune şi vânt. Viitorul va fi al Cântării şi al Poeziei. Toate făgăduinţele vieţii viitoare vestesc numai despre ele. Noi trăim încă de pe acum în bucuria lor, când suntem cu Domnul şi cu fraţii.
Să fim totdeauna în atmosfera aceasta. Amin.