„Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui.
Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră, ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos“ (II Petru 3, 15–18).
Neştiutorii şi nestatornicii, aceste două categorii de oameni neîmpliniţi, au produs şi mai produc încă nenumărate confuzii în Biserica lui Hristos, prin vinovatele lor răstălmăciri ale Scripturilor Sfinte, spre propria lor pierzare (cf.II Petru 3, 16).
Acest mare adevăr a fost învederat atunci când saducheii au căutat să întregească tabloul celor ce se ridicau împotriva Mântuitorului Hristos, în ajunul arestării Sale, întrebându-L ispititor despre înviere.
Domnul le răspunde, însă nu-i trece cu vederea ca pe nişte neştiutori nevinovaţi, ci îi încredinţează că rătăcirea lor constă în necunoaşterea Scripturilor . Şi, la fel, în necunoaşterea puterii lui Dumnezeu (Matei 22, 29).
Statornicia şi cunoaşterea sunt eternele podoabe care înfrumuseţează strălucitor faţa unui adevărat copil al Domnului.
Statornic este Dumnezeu şi El aşa doreşte să-I fie şi copiii Lui.
Prieten statornic, soţ statornic, frate statornic, apostol statornic, mărturisitor statornic – aşa doreşte Domnul să-I fie orice ostaş al Său.
Nici nu poţi zice „prieten“ către cel nestatornic, nici „soţ“, nici „frate“, nici „apostol“, nici „mărturisitor“.
Şi dacă statornicia este o condiţie, apoi şi cunoaşterea este la fel, pentru că însăşi viaţa constă în cunoaştere, după cum zice Însuşi Domnul: „Şi viaţa veşnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis Tu“ (Ioan 17, 3).
Din oscilaţia nestatorniciei şi din neştiinţă, numai o răstălmăcire vinovată a Scripturilor poate rezulta. Căci cel nestatornic, prin însăşi contrazicerile mărturisite de el, este un vinovat, iar dacă cineva cutează să urmeze pe un astfel de om, cu timpul devine şi el la fel, mărind neîncetat rătăcirea.
O, şi dacă şi în tratarea unei astfel de probleme, totuşi aţi văzut la fraţii noştri cei mai mari multă răbdare, atunci să ştiţi că aceasta a fost o mare binecuvântare pentru cei rătăciţi cărora li s-a creat posibilitatea să se poată mântui.
De aceea Sfântul Apostol Petru îndeamnă zicând: „Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire“… (II Petru 3, 1).
Apoi să nu vă surprindă faptul că Sfântul Apostol Petru îi numeşte pe aceşti neştiutori şi nestatornici nelegiuiţi, pentru că ei întotdeauna caută să târască şi pe alţii, mulţi, în rătăcirea lor. Iar Apostolul iubit îndeamnă pe fraţi să nu se lase (II Petru 3, 17).
Nu mergeţi în casele lor! Şi nu-i chemaţi, nici nu-i primiţi în casele voastre pe cei nestatornici şi neştiutori, care nu fac altceva decât să scoată în evidenţă „multa lor ştiinţă“, – minţindu-i pe cei lesne-crezători cu descoperirile lor false, numite de Sfântul Apostol „răstălmăciri“ – spre a putea duce în rătăcire pe cei mulţi. Păziţi-vă de ei!
Aceste patru versete spun foarte mult celor care doresc să-şi urmeze calea dreaptă cu statornicie şi să-şi mântuiască sufletul.
De aceea zice Sfântul Ioan: „…cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul Adevărului şi duhul rătăcirii“ (I Ioan 4, 6).
Ascultarea este piatra de încercare. Cine o are este din Dumnezeu. Cine nu o are este din satana.
Moise Velescu, Înştiinţări