Traian Dorz,  Semănați Cuvântul Sfânt (Caietul 28)
Capitolul 8.

T-Dorz-0701. Oricine ia o hotărâre el singur pentru mai mulţi este totdeauna în primejdie să greşească, orişicât de bune intenţii ar avea el. Dar oricine întreabă şi pe alţii, este totdeauna ferit de greşeli mari.

2. Singura hotărâre pe care trebuie s-o ia omul singur este să se predea Domnului, începând o viaţă nouă, ca un om nou şi să-L urmeze pe Hristos cu toată puterea sa.
Dar după aceasta, toate celelalte hotărâri să se ia în înţelegere şi cu alţii dintre cei mai apropiaţi ai săi.

3. Frate şi soră, nu luaţi niciodată hotărâri mari de unul singur, fără să mai întrebaţi şi pe alţi fraţi. Nu vă însuşiţi niciodată încredinţări grăbite şi pe care apoi să le susţineţi puternic. Orice duh sau orice fiinţă vi le-ar inspira…

4. Oricât de bune vi s-ar părea că sunt părerile ori descoperirile voastre, duceţi-vă cu ele la fraţi şi supuneţi-le înaintea lor. Duhul Domnului vă vă încredinţa numai împreună dacă sunt adevărate şi bune, ori dacă nu.

5. Dacă toţi fraţii sunt de o părere – şi numai tu eşti de alta – nu te împotrivi lor ca să nu-i asculţi, oricine ai fi tu, pretinzând că tu singur ai dreptate, iar ei toţi ceilalţi nu. Dacă adevărul este de partea lor, smereşte-te şi primeşte-l. Dumnezeu te va răsplăti.

6. În legăturile cu fraţii, caută totdeauna dragostea tuturor şi nu dreptatea ta singur. Căci şi Hristos ne-a mântuit pe noi prin dragoste, şi nu prin dreptate. După dreptate ar fi trebuit să fim osândiţi cu toţii.

7. Nu duce printre fraţi cărţi străine şi învăţături deosebite fără ca mai înainte să te sfătuieşti cu cei mai aleşi fraţi. Sunt multe astfel de cărţi care par bune după înfăţişarea lor, dar înăuntru au un conţinut amar şi ducător la moarte.

8. Oricine adaugă ori scoate ceva din Cuvântul Sfânt pe care L-am primit noi de la început şi prin care am aflat mântuirea, este un stricător primejdios. Cuvântul Domnului îl osândeşte (Apoc. 22, 18-19), iar oricine îl primeşte se va face vinovat de această osândă (2 Ioan 10).

9. Cuvântul Sfânt ne porunceşte: Caută să fii evlavios (1 Tim. 4, 7). Aceasta înseamnă să fim plini de bun simţ şi de respect nu numai în purtările noastre, ci şi în tot felul vorbirii cu toţi oamenii şi despre toate lucrurile, mai ales despre cele sfinte.

10. Cine poate spune despre apostolii Domnului pe numele lor gol: Petru, Pavel, Ioan, Matei, Luca, este un om nechibzuit şi lipsit de orice bună cuviinţă şi respect, păcătuind prin necinstirea lucrurilor sfinte şi a oamenilor sfinţi.

11. Cine poate vorbi în faţa unui stăpân lumesc cu respect despre mama acestuia, ori despre prietenii săi, dar poate în acelaşi timp să vorbească în faţa Stăpânului ceresc Iisus Hristos în chip necuviincios despre Maica Lui Sfântă, ori despre oamenii Săi sfinţi, acela este un nelegiuit care batjocoreşte ceea ce nu cunoaşte şi va fi osândit (Iuda 10).

12. Despre fiinţele sfinte şi despre lucrurile lui Dumnezeu trebuie să vorbim totdeauna cu cel mai profund respect şi teamă. Căci dacă n-au scăpat nepedepsiţi cei care au vorbit despre ele necuviincios când nu le cunoşteau, cu cât vom fi pedepsiţi mai aspru noi, care le cunoaştem!…

13. Cine dă unui frate ori soră o carte rea, este ca şi cum i-ar da o otravă de moarte. Ba încă cu mult mai mult, fiindcă nu-i otrăveşte numai trupul muritor, ci şi sufletul cel veşnic.

14. Nu faceţi lucrări ascunse printre fraţi şi mai ales printre tineri. Dacă sunt bune cele ce le faceţi, atunci trebuie să le spuneţi pe faţă, fiindcă ele vor folosi tuturor. Dacă trebuie să le ascundeţi de unii, atunci ele sunt rele şi pentru ceilalţi.

15. Cine este cinstit în faţa lui Dumnezeu acela nu are ce să ascundă nici de fraţi. Cine ascunde ceva de fraţi, acela este necinstit şi faţă de Dumnezeu.

16. Tot ce ascundem de fraţi este păcat. Fiindcă ceea ce nu este păcat, nu avem nici voie, şi nici nevoie să ascundem de ai noştri.

17. Dacă drumurile noastre sunt altele decât ale fraţilor, dacă ocolim adunările cu ei şi ne place să mergem de unii singuri în alte părţi şi cu alţii, atunci noi suntem în cursele unor duhuri primejdioase, care ne izolează de fraţi, tocmai spre a ne putea neferici mai sigur.

18. Oile sănătoase se ţin lângă turmă şi lângă păstor. Când încep să umble singure e semn de boală.
Feriţi-vă de oile care se feresc de turmă, ca să nu vă îmbolnăviţi de boala lor.

19. Când se ivesc lucruri ascunse printre fraţi, trebuiesc neapărat aduse la cunoştinţa adunării. Cu blândeţe, cu grijă, cu iubire, dar şi cu hotărâre. Dacă cei în cauză sunt sinceri, aceasta le va fi spre bine lor. Dacă nu vor fi sinceri, le va fi spre rău celorlalţi.

20. Hotărârea frăţească este obligatorie pentru orice frate şi soră care vor să fie supuşi Duhului Sfânt. Fiindcă în orice hotărâre bună inspiraţia fraţilor vine prin Duhul Sfânt, oricine nu ascultă de adunare, de Duhul Sfânt nu ascultă (Fapte 15, 28; Luca 10, 16).
Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, dăruieşte tuturor fraţilor şi surorilor noastre duhul sincerităţii şi ascultării faţă de voia Ta şi de adunarea Ta, pentru ca să fim cu toţii binecuvântaţi de Tine.
Amin.