Lumina este înţelepciunea prin care au fost concepute toate.
Materia din care au fost zidite toate.
Echilibrul prin care se ţin toate.
Şi rostul prin care sunt îndreptăţite toate.
Iar Lumina aceasta este Hristos (In 8, 12).

Hristos este Prima Înţelepciune (Prov 8, 22-36) – Ideea.
Hristos este a Doua Înţelepciune (In 1, 1) – Cuvântul.
Hristos este a Treia Înţelepciune (Rom 11, 35) – Realizarea.
Hristos este a Patra Înţelepciune (Iov 11, 5-9) – Scopul.
Hristos este Permanenta Înţelepciune (Col 1, 19) – Durata.
Hristos este Desăvârşita Înţelepciune (Evr 1, 3) – Armonia.
Hristos este Eterna Înţelepciune (Apoc 4, 11) – Statornicia.
Hristos este Ultima Înţelepciune (I Cor 15, 24-28) – Dumnezeu.

Omul care trăieşte în păcat – şi nu vrea să se elibereze de el – este un nebun, care iubeşte noroiul şi se complace în noroi.
Tot ce este în Hristos este în Lumină.
Oricine nu vine la El este în noapte.

Nimic nu se poate alege şi aşeza echilibrat fără lumina lui Dumnezeu.
Nimic nu poate porni bine. Nici merge bine. Şi cu atât mai mult nu poate ajunge bine la sfârşit fără Lumină.
Când faci ceva în întuneric, iar la urmă te uiţi în lumină la ce ai făcut – cât de urât apare lucrul tău!
Aşa este şi când ai a face cu un om fără Hristos.

Normal, pe pământ, averile ar trebui să fie în mâinile oamenilor darnici şi binefăcători. Căci ei au milă de semenii lor şi doresc să-i ajute. Fiind bogaţi, ei i-ar putea ajuta…
Dar bogăţii lumeşti nu pot avea toţi; însă duhovniceşti pot.
Cine Îl are pe Hristos are avuţia cea mai mare – şi poate face cele mai multe dărnicii.

De fapt, averile lumeşti sunt în stăpânirea celor zgârciţi.
Iar zgârcitul este ca un câine ce stă pe o căpiţă de fân: nici el nu mănâncă din ce are – şi nici nu lasă pe bieţii boi flămânzi să mănânce.
Şi câte alte nepotriviri ca asta mai sunt pe lume!

Pe scaunele înalte ar trebui să stea cei smeriţi, fiindcă ei nu se îngâmfă şi nu-i asupresc pe cei nevinovaţi.
Dar de obicei stau cei îngâmfaţi şi aspri, iar aceştia sunt asupritori şi tirani pentru semenii lor.
Va veni însă vremea când aceste lucruri se vor schimba, pentru că este scris: Domnul va înălţa pe cei smeriţi şi va prăbuşi pe cei mândri.

Judecători ar trebui să fie numai oamenii cei mai drepţi din lume, căci ei nu fac nedreptate nimănui.
Dar de cele mai multe ori sunt acolo oamenii cei mai fără milă şi mai fără teamă de păcat. Ca să se împlinească celălalt cuvânt, care zice: Judecata va fi fără milă pentru cel ce n-a avut milă.

Puterea şi stăpânirea, tronurile şi domniile din lumea aceasta ar trebui să fie numai în mâinile oamenilor blânzi şi iubitori.
Pentru că numai nişte astfel de oameni ar aşeza o pace fericită, o armonie desăvârşită şi o înţelegere adevărată între popoarele pământului.
Şi aşa va fi când va domni Hristos – Împăratul Păcii.

Abia atunci când va domni Împărăţia Păcii va fi potrivire pentru toţi.
Abia atunci va fi pace şi dreptate.
Dar până atunci ne îndurerează mereu nepotrivirile…
Şi sângerăm printre ele răbdând, nădăjduind şi rugându-ne.
Vino, Doamne Iisuse!

Omul înţelept nu se făleşte nici măcar cu ziua de azi, fiindcă în orice clipă se poate întâmpla orice nenorocire.
Câtă vreme omul nu-şi cunoaşte viitorul nici cu o clipă înainte, el se poate teme de orice.
Nimeni nu-i sigur nicăieri, ci oricine este primejduit oriunde.

Fericit este orice om care îşi cunoaşte bine marginile până la care se cuvine să se întindă
şi care nu trece peste limita bunei-cuviinţe niciodată.
Acel om chibzuit şi înţelept nu va fi nici de ruşine şi nici de pagubă, niciodată.

Planificarea muncii viitoare este înţelepciune şi prevederi.
Împărţirea cu grijă a timpului, a muncii şi a hranei pentru ziua de mâine este cumpătare şi economie.
Punerea în ordine a oricărui lucru,
pregătirea pentru iarnă, pentru lipsuri, pentru bătrâneţe,
toate acestea sunt virtuţi alese şi fapte pline de cuminţenie la un om luminat şi la un popor cult.

Omul sau poporul înţelept care lucrează în cuminţenie şi chibzuinţă nu va fi niciodată lipsit.
Nu va fi niciodată surprins nepregătit.
Nu va umbla niciodată gol
şi nu va fi niciodată zăpăcit sau neputincios.
Hristos fiind lumina lui, viaţa lui va fi echilibrată şi vrednică.

Omul înţelept în Hristos nu se va pomeni niciodată venit prea târziu; ori unde nu i-ar fi locul lui.
Nu va fi nici prea la dreapta, nici prea la stânga.
Nu va merge nici prea cu unii, nici prea cu alţii.
Nici prea înghesuit, nici prea singur.
Şi, mai ales, nu va fi niciodată prea lăudăros şi încrezut.
Aşa se poartă un om cu adevărat înţelept.

În toate planurile sale, omul chibzuit nu se pripeşte şi nu se laudă. Nici cu ce are.
Dar cel nechibzuit se laudă şi cu ce nu are.

Ce înţelept este prevăzătorul cumpătat!
Ce minunat este omul care, împărţindu-şi cu grijă timpul zilei care vine, îşi ridică ochii smeriţi către Dumnezeu şi se roagă:
– Doamne, dacă îmi vei ajuta Tu, voi face…

Omul chibzuit, împărţindu-şi pâinea pentru anul care vine, îşi îndreaptă cu nădejde inima spre Dumnezeu şi zice:
– Doamne, dacă ne-o vei binecuvânta Tu, va ajunge.

Omul înţelept, împărţindu-şi munca sa viitoare… faptele sale viitoare… planurile sale viitoare,
îşi înalţă cu rugăciune gândurile şi nădejdile sale către Acela de voinţa Căruia depind toate şi spune liniştit:
– Doamne, dacă vei voi Tu!

Omul lui Dumnezeu este şi trebuie să fie cumpătat şi atent în toate lucrurile sale.
E adevărat că, muncind cu bine şi economisind cu grijă, el nu duce lipsă de nimic.
Dar nu uită nici de datoria lui de a da Domnului partea Sa.
O, Dumnezeul nostru Înţelept şi Bun, binecuvântează pe orice fiu al Tău care nu-şi uită datoriile faţă de Tine şi Lucrarea Ta.
Amin.

Traian Dorz, Săgeţile biruitoare