Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 1 august:

„Ai iertat nelegiuirea poporului Tău, i-ai acoperit toate păcatele“ (Psalmi, 85, 2)

 bibliaNu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate.
Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cea rea,
ci cu îndrăzneală vor să meargă până la moarte pe calea pierzării,
Dumnezeu le-a arătat atât de multă îngăduinţă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme şi în atât de multe locuri faptele lor vinovate şi ruşinoase…
Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiuirile făcute şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare,
ci pentru ca, prin bunăvoinţa arătată faţă de el, bietul păcătos nenorocit şi căzut să vadă, în sfârşit, cât de bun este Dumnezeu chiar cu el şi să se trezească, părăsindu-şi calea sa nefericită şi pierzătoare, venind cu pocăinţă la mântuire.

Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câte păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie descoperit, s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu de ruşine şi de recunoştinţă.
Desfrânatul, la fel.
Mincinosul şi înşelătorul, tot aşa,
vânzătorul şi prefăcutul, de asemenea,
ucigaşul şi clevetitorul, toţi-toţi, la fel.
Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelungaţi, plin de durere şi de îngăduinţă, plata dreptăţii Sale împotriva celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală.
Domnul suferea, văzându-i mereu săvârşind cu tot mai multă neruşinare fărădelegile lor – şi i-a răbdat aşteptându-i.
Dar toate acestea până într-o zi.
Până în ziua care, pentru unii, a venit, iar pentru alţii nu-i departe, ci e aproape să vină.
Căci există o margine, peste care nici îndelunga răbdare a lui Dumnezeu nu mai trece.
Atunci Dumnezeu scoate la iveală totul (Isaia 47, 3).
Iar nelegiuitul îndrăzneţ trebuie să plătească totul. Chiar şi cele acoperite, în urmă, timp îndelungat, de răbdarea lui Dumnezeu…

O, dragă suflete, care încă nu te-ai întors la Dumnezeu, ci încă mai săvârşeşti păcatul, să ştii că Dumnezeu te cunoaşte foarte bine şi pe tine!
El ştie bine tot ce ai făcut,
te vede bine în tot ce gândeşti
şi ştie bine starea ta şi azi.
Ştie la a câta faptă urâtă eşti acum şi la care gândeşti iarăşi.
Ştie cât de puţin mai este până când va lăsa să fii pedepsit, dar tu nu ştii aceasta.
Ţi se pare că dacă până acum n-ai fost descoperit, aceasta se datoreşte şireteniei tale, nu milei Lui faţă de tine –
şi îndrăzneşti să urmezi tot aşa şi mai departe.
O, dar cutremură-te, dragul meu, căci s-ar putea ca nici aceasta la care te gândeşti acuma să n-o mai poţi isprăvi!…
S-ar putea să nu-ţi mai îngăduie Dumnezeu nici o zi, ci să te descopere, lăsându-te să fii aruncat unde meriţi
– şi ce vei face tu atunci?
Îngrozeşte-te de starea ta şi întoarce-te la Dumnezeu, fugind pe totdeauna de păcat, până nu-i prea târziu!
Mărturiseşte-te şi îndreaptă-te, ca să poţi fi iertat şi reabilitat!

Dragă suflete, care spui că eşti credincios în Dumnezeu
şi cunoşti Cuvântul cel aspru al Lui împotriva oricărui păcat,
oare la al câtelea păcat încă nedescoperit eşti şi tu?
Şi câte crezi că îţi mai poate acoperi şi răbda Dumnezeu?
La a câta desfrânare,
la al câtelea furt,
la a câta beţie,
la a câta neascultare eşti?
Dar ce vei face în clipa descoperirii şi judecăţii lui Hristos? Nu te îngrozeşti?
Ce vei face în clipa întâlnirii cu Dumnezeu şi cu ruşinea păcatelor făcute,
şi cu dispreţuirea Cuvântului Său,
ori cu batjocorirea Duhului Sfânt,
şi cu călcarea în picioare a Sfântului Său Sânge
şi a legământului tău?
Ce vei face, ce vei face atunci cu toate câte sunt asupra conştiinţei tale, împovărând-o? (Evrei 10, 29).
Ce vei face cu ele?

Dragul meu, te rog, întoarce-te chiar acum, plângându-ţi cu groază şi cu durere tot păcatul pe care l-ai făcut împotriva voii lui Dumnezeu
şi cere cu lacrimi şi cu stăruinţă spălarea şi iertarea Sângelui Sfânt al Crucii şi Jertfei Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Numai Sângele Său cel Sfânt, vărsat pentru spălarea păcatelor noastre ale tuturor, poate şterge şi acoperi pentru totdeauna orice păcat (1 Ioan 2, 2).
Vino şi tu la El, ca să ţi le acopere şi pe ale tale, spre a nu te mai întâlni niciodată nici cu făptuirea lor şi nici cu pedeapsa pentru ele!

Doamne Dumnezeul nostru, Cel plin de bunătate şi plin de iubire,
fie slăvit şi binecuvântat Numele Tău în veci!
Tu ai fost atât de milostiv faţă de fiecare din noi şi faţă de lumea asta întreagă, răbdându-ne mereu şi acoperind păcatele noastre.
Ne este plin de ruşine şi de căinţă tot sufletul, Doamne, din pricina mulţimii păcatelor noastre cu care Te-am îndurerat!
Doamne, ne-am scârbit de păcat şi ne pare rău de săvârşirea lui.
Te rugăm, dă-ne putere să-l urâm şi să-l părăsim de tot.
Iartă-ne şi şterge de peste conştiinţa noastră urâţenia păcatului, curăţindu-ne deplin.
Nu ne lăsa, Doamne, decât căinţa pentru el
şi hotărârea de a nu-l mai face.
Zguduie, Doamne, puternic pe toţi cei care păcătuiesc încă
şi întoarce-i şi pe ei la mântuire,
până nu va fi prea târziu!
Amin.

*
* *

Nu-i păcat uşor! – Să ştie ce-i ce-l fac, să nu se-nşele,
cele care sunt păcate toate-s mari
şi toate-s grele!