Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 5 septembrie:
„Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!“ (salmi 102, 1).
O, cât de multe rugăciuni se fac fără luare-aminte, fără băgare de seamă şi fără atenţia cuvenită către Dumnezeu!
Rugăciunile de formă şi rugăciunile de mântuială cum să fie luate-aminte de Dumnezeu?
Rugăciunile din obişnuinţă, care sunt rostite fără nici o luare-aminte la cuprinsul lor
ori la felul cum trebuiesc rostite
şi la respectul cu care trebuiesc înfăţişate lui Dumnezeu – ce luare-aminte din partea Lui mai pot aştepta?
De aceea nici Dumnezeu nu ia aminte la ele!
Cum vrei tu ca Dumnezeu să ia aminte la rugăciunea ta, când tu însuţi nu iei aminte la ea?
Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă răbdare să-ţi asculte rugăciunea, când tu însuţi n-ai răbdarea s-o rosteşti cuviincios, respectuos, desluşit, înaintea Lui?
Cum vrei tu ca Dumnezeu să aibă plăcere şi bucurie să vină spre rugăciunea ta, când tu însuţi nu te duci cu plăcere şi cu bucurie, pe genunchi, înaintea Lui?
Dragul meu, oare tu iei aminte la rugăciunea ta?
Ai tu grijă, atunci când stai să te rogi, să împlineşti tu mai întâi ceea ce îţi cere Dumnezeu,
pentru ca şi El să poată împlini apoi ceea ce Îi ceri tu? (Mat. 6, 5-15; Marcu 11, 25-26).
Ai tu grijă ca atunci când stai să te rogi să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, cu o inimă care a iertat tuturor semenilor totul, ca şi El să-ţi poată ierta ţie?
Ierţi tu nu numai ceea ce ţi-ar fi păcătuit ţie oamenii, ci tot ce i-ai fi văzut şi i-ai fi auzit păcătuind oriunde şi oricând, oricât şi oricum?
Căci dacă nu iei aminte să ierţi aşa tu altora, să ştii că nici Dumnezeu nu te va ierta pe tine aşa!
Iar dacă nu te va ierta, nici rugăciunea ta nu va putea fi ascultată (Matei 18, 35; Isaia 1, 15).
Ai tu oare grijă ca atunci când mergi înaintea lui Dumnezeu, mâinile tale să fie curate, fără mânie şi fără îndoieli? (1 Tim. 2, 8).
Ai tu oare grijă ca mâinile tale să fie spălate în nevinovăţie, când vii la altarul Domnului? (Ps. 26, 6).
Ai tu oare grijă să te înfăţişezi înaintea Domnului îmbrăcat în podoabe sfinte? (Ps. 132, 9).
Iei tu oare singur aminte la toată înfăţişarea ta trupească şi sufletească pe care o ai în vremea rugăciunii?
Iei oare bine seama la toate cerinţele lui Dumnezeu, ca apoi şi El să ia seama la cererile tale?
Ia bine aminte mai întâi tu, la tot ce îţi cere El ţie, şi apoi fii sigur că şi Dumnezeul Cel Bun şi Sfânt va lua totdeauna aminte la ceea ce Îi ceri tu Lui!
O Doamne Dumnezeule Atotputernic,
Te rog să mă ierţi că de atâtea ori m-am înfăţişat şi eu înaintea Ta fără frică şi fără de dragoste!
Atâţia ani din viaţa mea nu am luat aminte la cererile Tale, la cuvintele Tale şi la curăţia şi datoriile cerute de o rugăciune adevărată.
Chiar şi după ce Te-am cunoscut pe Tine, Doamne, cu alţi ochi, adesea, n-am fost nici atât de cu luare-aminte, nici atât de sincer şi de smerit,
cum ar fi trebuit să fiu în faţa Ta, la rugăciunile mele.
Prea multe rugăciuni de ale mele au fost făcute pentru lucruri care nu se cuvenea să le doresc.
Prea multe au fost rostite în grabă, fără luare-aminte.
Prea multe au fost rostite doar de ochii şi de urechile oamenilor.
Prea multe au fost leneşe şi uşuratice,
fără căldură şi fără iubire,
fără iertare, fără răbdare şi fără pace.
O Doamne, dacă n-ai fi luat aminte la aceste rugăciuni, ce bine ar fi fost! Atunci măcar n-aş fi vinovat şi de asta.
O, dacă n-ar fi fost ele nici pomenite înaintea Ta, ca să nu mă apese ruşinea vinovăţiei lor!
Te rog fierbinte, Bunule Doamne, dăruieşte-mi pe totdeauna Duhul Sfânt,
duhul rugăciunii pline de luare-aminte,
pline de respect şi de ascultare,
de dragoste şi de sinceritate,
de căldură şi de putere, totdeauna.
Pentru ca toate rugăciunile mele să-mi fie vrednice de luarea Ta aminte.
Amin.
*
* *
Privegheaţi în rugăciune, dacă vreţi s-aveţi putere,
căci deşartă-i rugăciunea dacă-i fără priveghere!