Hristos – Răscumpărătorul nostru (Meditaţii, rugăciuni şi cântări la Sfânta Evanghelie după Ioan – Capitolul 18)

Când Iisus le-a zis: „Pe cine căutaţi?“, ei I-au răspuns: „Pe Iisus din Nazaret!“. Iisus le-a zis: „Eu sunt!“. Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.

Iuda-Iscarioteanul_sarutul-tradarii_3Iată că rolul umflat al lui Iuda se sfârşeşte.
Până aici fusese el în fruntea gloatei, acum începea să ajungă în urma ei.
Gloata i-o luase înainte. Acum el era cu ei, nu ei cu el.
Acesta este destinul tuturor celor ce dezlănţuie răscoalele. Evenimentele stârnite de ei îi depăşesc şi îi anulează.
Furtuna pornită de ei îi ajunge din urmă, îi întrece şi îi striveşte.
Fiecare trădător îşi are trădătorii lui.
Şi fiecare păcat se ispăşeşte prin ceea ce a fost provocat de el însuşi.
Multe lucruri trebuie să fi vândut Iuda până în clipa aceasta, când Îl vinde pe Dumnezeul său.
Domnul Iisus poate va fi primit în dar nu numai bani, ci şi felurite lucruri de la cei care Îl iubeau şi cărora le făcuse vreun bine.
Iar Iuda va fi căutat cât mai repede să le vândă, spre a ajunge în punga lui, de unde apoi nimeni nu mai ştia ce s au făcut.
Câte păcate nu va fi făcut el şi cheltuind în chip vinovat banii sfinţi ai lui Iisus pe cine ştie ce blestemăţii şi plăceri păcătoase! I-a primit în numele Domnului, pentru Lucrarea Domnului, pentru cheltuielile Domnului, iar el, punându-i în punga lui, i-a cheltuit pentru plăcerile lui, pentru ticăloşia lui. Ce păcat şi ce păcate! Toate acestea l au dus la vânzarea cea mare.
Multe suflete curate şi recunoscătoare Îi vor fi dat Domnului Iisus o haină, un obiect, un bănuţ, spre a ajuta lucrarea Domnului, spre a uşura şi povara celor ce mergeau cu Iisus, spre a acoperi nevoile Lucrării şi Evangheliei, pentru împlinirea slujbei şi slavei lui Hristos;
iar el, Iuda, ucenicul viclean şi vânzător, care pusese mâna pe aceşti bani sfinţi – ce ar fi trebuit să fie cheltuiţi cu cea mai mare frică de păcat, cu cea mai mare grijă, ca să nu se risipească nimic, cu cea mai deosebită scumpătate – îi foloseşte în chip blestemat, în scopuri blestemate.
De câte ori, sub motiv că mergea după cumpărăturile trebuitoare Domnului şi fraţilor, el va fi mers poate să petreacă, cheltuind din banii aceştia pentru poftele lui şi alor lui…
Poate va fi căutat să-şi facă şi cine ştie ce legături şi prietenii, pentru scopurile şi interesele lui ambiţioase şi urâte.
Poate se gândea: Acum am ocazie, ia să-mi pun eu deoparte ceva şi pentru viitorul meu!
Acum nimeni nu mă vede,
acum nimeni nu ştie cât am încasat şi cât am cheltuit.
Domnului Îi spun ce vreau şi-I arăt ce-mi place. Zic ca ei, şi fac ca mine.
Ceilalţi şi aşa nu sunt în măsură să controleze ce am făcut eu, cu ceea ce am primit.

Cine n-are controlul necruţător al unei conştiinţe curate asupra lucrurilor pe care nu i le poate controla nimeni, acela curând va ajunge un nimicitor şi un nimicit, un ticălos şi un hoţ. Să fie cu mare băgare de seamă acei pe care îi înştiinţează acest cuvânt!

Iisus le-a zis: „Eu sunt“,
în primul rând, pentru a nu lăsa ca, în momentul răzbunării, să sufere şi altcineva în locul Său.
Domnul Iisus, Care venise să răscumpere pe toţi oamenii, nu putea vinde pe nici unul.
El, Care venise să ia asupra Sa povara tuturor, nu putea lăsa povara Lui asupra nici unuia.
El, Care era gata să Se dea la moarte pentru oricine, nu voia să fie nimeni învinuit întru nimic în locul Lui.
De aceea, cea dintâi grijă a Sa a fost să fie clar de la început totul: El era.
Asumându-Şi singur şi hotărât toată răspunderea numai El, n-a lăsat nici o răspundere să apese din pricina Lui pe alţii.
Şi, luându-Şi asupra Lui singur toată povara răspunderii, a spus: Eu sunt Cel Care am făcut, Eu sunt Cel Care trebuie să ispăşesc, lăsaţi-i pe ceilalţi să se ducă.
Dacă faptele Mele sunt condamnate de lege, iată-Mă aici, Eu răspund pentru ele. Pe Mine Mă luaţi, şi nu pe altul.

Credinciosule şi frate, poate şi tu ai făcut ceva pentru Domnul şi ceva pentru oameni.
Poate şi tu ai ascultat de porunca Domnului, care zice: Du-te şi spune ce ţi-a făcut ţie Dumnezeu şi cum a avut El milă de tine (Luca 8, 39)!
Şi poate că a venit odată vremea când ai fost căutat şi tu, să fii legat pentru umblarea ta cu Hristos.
Adu-ţi aminte cum te-ai prezentat tu atunci?
Ai mers spre ei sau ai fugit de ei?
Ai spus tu: „Eu sunt!“ sau ai spus: „Nu sunt eu, altul este!“ şi ai spus alt nume sau alte nume, numai să scapi tu şi numele tău?…
Stai acum aici, în faţa lui Hristos, Care spune „Eu sunt!“, ca să-i acopere pe toţi fraţii Săi; şi stai în faţa conştiinţei tale. Şi în faţa momentului acestuia.
Şi răspunde, ce-ai făcut?
Ce ai făcut tu atunci?
Sau poate vei ajunge de acum înainte în vreo astfel de împrejurare. Dacă aşa va fi, atunci învaţă de la Domnul Iisus din clipa aceasta, ca să ştii cum să faci atunci.
Şi fă aşa, fără să te gândeşti la nimic altceva, decât la ceea ce S-a gândit Hristos atunci. Spune-te numai pe tine. Şi nu mai spune pe nimeni altcineva. Că şi dacă vei spune pe alţii, tu tot n-ai să scapi; chiar dacă ai scăpa de oameni, n-ai să scapi de Dumnezeu.

Slavă îndelung-răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie!
Mulţumim pentru grija pe care ai avut-o de ai Tăi şi pentru dragostea cu care ai fost gata să iei totul asupra Ta, arătându-Te pe Tine singurul răspunzător în faţa celor ce Te căutau, pentru a îndepărta de peste toţi ai Tăi orice vină şi orice primejdie.
Te rugăm, Doamne Iisuse, iartă-ne pe toţi cei care n am avut acest curaj şi această dragoste în trecut, dacă se mai poate ierta un astfel de păcat.
Şi ajută-ne ca, măcar în viitor, fiecare din noi să urmăm cu hotărâre pilda Ta orice ni s-ar întâmpla, numai cugetul nostru să scape curat înaintea Ta şi înaintea dragostei frăţeşti.
Amin.