„Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“, a răspuns Iisus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum împărăţia Mea nu este de aici“.

Una dintre cele mai nedrepte şi mai răuvoitoare învinuiri ce s-a adus împotriva lui Iisus a fost învinuirea politică.
Spre a avea toată siguranţa că Hristos va fi osândit, învinuitorii Săi au căutat să-L încadreze ca pe un infractor politic.
Ca pe un vrăjmaş al orânduirii de Stat.
Ca pe unul care se ridică împotriva ordinii sociale şi politice.
Ca şi cum Hristos ar avea scopuri lumeşti, ambiţii politice, dorinţe de dominaţie şi de slavă pământească.
Nimic nu era mai neadevărat şi mai criminal decât această acuză şi decât această încadrare.
De nimic nu este mai departe caracterul lui Hristos decât de aceasta.
Împotriva nici unui păcat şi a nici unei nebunii nu s-a ridicat toată Evanghelia lui Hristos cu mai multă hotărâre, ca împotriva mândriei şi a setei de a domina lumea; acestea sunt trăsăturile oricărui împărat lumesc, ale oricărui împărat tiran.
Învinuitorii lui Iisus, pentru a fi siguri de uciderea Lui, Îl înfăţişează pe El înaintea oricărui împărat lumesc ca şi cum ar fi un rival al acestuia.
Ca şi cum scopul lui Hristos ar fi să-i ia locul acestui împărat.
Ca şi cum Lucrarea lui Hristos i-ar primejdui tronul său şi împărăţia sa, legile şi interesele sale, autoritatea şi stăpânirea sa.
O, cât de departe erau şi sunt acestea de gândul şi scopul lui Hristos şi de ale alor Lui!
O, cât de uşor I-ar fi fost să le aibă dacă le-ar fi vrut!
Şi, o, cât de departe şi de deşarte erau acestea pentru Hristos!
Ce erau toate împărăţiile lumeşti faţă de Împărăţia nemărginită la care renunţase Iisus pentru a veni să Se dea pe Sine ca Jertfă, spre mântuirea lumii, ca un rob, fără nici o proprietate aici?
Ce slavă pământească s-ar fi putut asemăna cu Slava Sa cerească, pe care o avea de la Tatăl mai dinainte de a fi lumea (Ioan 17, 24)?
Ce bogăţii s-ar mai fi putut asemăna cu ale Lui (Colos. 1, 13-19)?
Atunci cum să le vrea El pe aceste amărâte şi nevrednice bogăţii pământeşti, aceste nevrednice tronuri ale împăraţilor lumii de aici?!

Iată deci, toată lucrarea Domnului Iisus,
toate cuvintele Învăţăturii Sale
şi tot adevărul credinţei Lui
sunt nişte dovezi strigătoare împotriva acestor nedrepte scorniri, învinuiri şi acuze.
Totuşi, până astăzi, ele sunt crezute de fiecare nou îm-părat lumesc.
Şi fiecare nou împărat lumesc vede în Hristos un uzurpator de care tremură, temându-se că-i va lua împărăţia lui.
Altfel de ce s-ar ridica chiar atât de necruţător împotriva Lui ca să-L răstignească îndată ce Îl văd? Fiecare şi toţi?
Domnul nostru Iisus Hristos a spus: Împărăţia mea nu este din lumea acesta…
Voi, care vă temeţi de ea şi care vă ridicaţi s-o nimiciţi,
fiţi siguri că nu o veţi putea nimici! Ea nu este din lumea aceasta, ca s-o puteţi nimici!
Ostaşii Mei nu vor avea niciodată arme, dar voi vă veţi teme totdeauna de ei.
Supuşii Mei vor fi nenumăraţi şi voi nu-i veţi putea şti niciodată pe toţi!
Cuvântul Meu va răsuna pretutindeni şi voi nu-l veţi putea niciodată opri de peste tot.
Prezenţa Mea va străluci veşnic şi voi nu veţi putea să scăpaţi de ea nicăieri.
Şi, deşi voi ştiţi că Eu dispreţuiesc împărăţia voastră,
că urăsc slava voastră
şi că lepăd bunurile voastre,
pentru nebunia voastră ambiţioasă veţi fi osândiţi să vi le temeţi de Mine zi şi noapte. Pentru ca să nu aveţi nici o clipă deplina satisfacţie că vă aparţin.
Şi nici bucuria că ele vă sunt în siguranţă. Acesta va fi blestemul pentru temerea voastră nebunească şi zadarnică.

Hristos, Mântuitorul şi Împăratul nostru a spus: Împărăţia Mea nu este de aici.
Credincioşii Săi, supuşii Săi, ostaşii Săi au spus şi vor spune şi ei la fel: Nici împărăţia noastră nu este de aici, ci din ceruri.
Dar – pentru că Tu, Iisuse, Domnul nostru, ne-ai învăţat să fim supuşi şi acestor împărăţii în care trăim ca nişte străini – noi, pentru Tine, le iubim. Şi pentru Tine, le suntem sincer supuşi.
Cetăţenia noastră este în ceruri (Filip. 3, 20).
Dar tocmai din cauza aceasta noi respectăm toate datoriile ce ne revin şi din cetăţenia pământească pe care o avem, oriunde ne-am fi născut sau ne-ar fi fost dat să tră-im.
Împăratul nostru eşti Tu, Iisuse (Isaia 9, 6; Apoc. 19, 16).
Dar tocmai pentru aceasta noi ne vom supune tuturor mai-marilor noştri, fiindcă Tu ne-ai poruncit aceasta (I Petru 2, 13-14).
Vom căuta să fim totdeauna cei dintâi în fapte bune, căci aşa ne înveţi Tu prin Cuvântul Tău (Tit 3, 14).
Dar, cu toate acestea, noi ştim că tot vom fi mereu urâţi, mereu prigoniţi, mereu închişi, mereu răstigniţi,
fiindcă mereu Satana îi va face pe împăraţii pământului şi pe oamenii lumii să se teamă de noi, că le luăm împărăţiile lor. Deşartele, netrebnicele, zadarnicele lor împărăţii. Faţă de acestea, Împărăţia Ta, pe care noi neîncetat o dorim şi pentru care neîncetat ne rugăm şi o aşteptăm să vină, este nebănuit mai mult, este totul pentru noi!

Slavă îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse, slavă Ţie!
Te rugăm, dăruieşte-ne o dragoste atât de mare de Împărăţi Ta, încât nici o slavă omenească să nu mai preţuiască nimic pentru noi în faţa ei.
Te rugăm, umple-ne de o râvnă atât de aprinsă pentru Împărăţia Ta, încât nici o avuţie pământească, şi nici o slavă de pe pământ, şi nici o stare de pe pământ să nu aibă pentru noi vreun preţ în faţa ei.
Te rugăm, ajută-ne să fim atât de hotărâţi pentru Tine, încât nici o putere lumească să nu ne poată abate inima de la Tine niciodată, dulce şi scump Iisus, Împăratul nostru iubit!
Amin.

Traian Dorz, Hristos – Răscumpărătorul nostru