SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL

Cum să-L întâmpinăm în chip vrednic pe Domnul ce S-a născut?
împreună cu păstorii – prin dorinţa de mântuire,
împreună cu Iosif şi cu Născătoarea de Dumnezeu – prin evlavioasa odihnă în El,
împreună cu magii – mergând cu plăcere în urma Lui,
împreună cu îngerii -slavoslovindu-L cu recunoştinţă.

Dintre toate spusele prin care este zugrăvită Naşterea lui Hristos şi legătura noastră cu Cel născut, cel mai aproape de noi, surorilor, sunt cuvintele următoare: Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L (cântarea 1 a Canonului Naşterii). Hristos Se pogoară din cer, ieşiţi-I în întâmpinare! Vorbesc astfel cu trimitere la pilda celor zece fecioare, pentru că şi acolo s-a făcut glas în miez de noapte: Iată, Mirele vine, ieşiţi în întâmpinarea Lui! (Mt. 25, 6) Deosebirea stă în aceea că acolo vine ca Judecător, iar aici ca Mântuitor. Acolo, cum le-a găsit pe fecioare, aşa a şi hotărât să rămână pentru totdeauna: cele înţelepte au rămas înţelepte, iar cele nebune au rămas nebune, fără să mai aibă putinţa de a-şi îndrepta soarta. Pe când aici nu este aşa, ci chiar dacă se vor arăta unii nebuni în ceasul întâmpinării, mai este încă vreme să se facă înţelepţi, după cum şi cei înţelepţi nu sunt în afara primejdiei de a nimeri în rândul celor nebune. Cu atât mai mare prevedere trebuie să aflăm cum să-L întâmpinăm în chip vrednic pe Domnul Ce S-a născut, Care pentru oameni şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din cer, şi cum să împlinim ceea ce am aflat.

Când într-o ţară merge vestea că vine împăratul, toţi locuitorii acelei ţări se pun în mişcare şi încep să se pregătească plini de grijă ca să-L primească pe împărat precum se cuvine: repară străzile, împodobesc casele, pun la vedere tot ce au mai bun, ca să le arate atât împăratului, cât şi celorlalţi, că se află în împrejurări neobişnuite. La fel şi la noi. De multă vreme am început să ne pregătim pentru praznic: chiliile sunt curăţite, lucrul a fost lăsat deoparte, au fost cusute haine noi şi pentru masă a fost pregătit câte ceva în plus, aşa încât şi ai casei, şi străinii văd că la noi e praznic. Aşadar, pentru aparenţe s-a făcut totul – dar se va mulţumi, oare, cu aceasta Domnul Ce S-a născut? Pentru noi aparenţele acestea poate că nici nu sunt de prisos, însă Domnul nu are nevoie de ele. Uitaţi-vă cum S-a născut El! In peşteră Prunc înfăşat, culcat în iesle (Lc. 2, 12). Toată slava e înlăuntru. Buna aşezare lăuntrică a duhului va fi şi întâmpinare după vrednicie a Lui, Care Se pogoară din ceruri. Priviţi la icoana Naşterii lui Hristos! Maica lui Dumnezeu şi Dreptul Iosif sunt în genunchi; între ei este Pruncul Cel mai înainte de veci; în jur sunt păstorii sau magii. Ochii tuturor sunt aţintiţi spre El, în El se topesc toţi şi în El se odihnesc. Aşa să vă aşezaţi lăuntric şi voi… Întâmpinaţi-L pe Domnul împreună cu păstorii prin dorinţa de mântuire, împreună cu Iosif şi cu Maica Domnului prin evlavioasa odihnire în El, împreună cu îngerii prin slavoslovirea Lui cu recunoştinţă. Aşa!

Vine Mântuitorul şi aduce mântuirea. Aprindeţi, deci, în voi înşivă dorinţa de mântuire. Aţi intrat în mănăstire tocmai din această dorinţă, însă lungimea vremii scurse, începăturile reuşitelor sau, poate, şi alte lucruri puteau să o slăbească sau chiar să o stingă cu totul. Îngrijiţi-vă acum să aţâţaţi mai puternic focul acesta în voi. înnoiţi gândul că suntem strâmtoraţi din toate părţile: de lucrurile noastre păcătoase, de patimi şi de legăturile lumeşti, de vrăjmaşul nostru cel dintru început; adăugaţi la el şi un alt gând: că în afara lui Hristos Domnul, Celui ce S-a născut, nu este alt nume sub cer întru care să ne putem mântui. Şi duhul vostru va năzui spre Domnul precum cerbul spre izvoarele apelor. Tocmai asta va însemna că veţi ieşi în întâmpinarea Domnului şi că îl veţi întâmpina cu dor, cum pământul însetat întâmpină ploaia.

Vine Mântuitorul, si aduce mântuirea. Primiţi, deci, din toată inima această întocmire a mântuirii, pe care o aduce El pe pământ, în toată plinătatea şi în toate amănuntele ei, fară a refuza nimic şi fară a tâlcui strâmb nimic. Aţi şi purces deja la lucrarea îndeplinirii celei mai cu de-amănuntul a tot ce face trebuinţă spre mântuire. Nu vă lăsaţi! Cu toată lipsa de limpezime a semnului ceresc, magii s-au sculat îndată şi au mers să-L caute pe Cel arătat, şi L-au aflat… Nu vă va amăgi nici pe voi nădejdea, în pofida faptului că poate nu vedeţi reuşitele cele învederate ale căutării voastre. Va veni vremea şi veţi vedea rodul: însăşi mântuirea strălucind în inima voastră. Numai să nu întoarceţi spatele nici unei porunci evanghelice. Această primire cu inima a întregii voi a lui Hristos Mântuitorul, care hotărniceşte calea mântuirii, va fi acelaşi lucru ca îmbrăţişarea la prima întâlnire cu cel dorit – după cum, dimpotrivă, lepădarea de ea ne face asemănători celor despre care s-a scris: întru ale Sale a venit, şi ai Săi nu L-au primit (In 1, 11).

Vine Mântuitorul şi aduce mântuirea – Mântuitorul atotputernic şi atot-dorit. Liniştiţi-vă, deci, cu privire la mântuirea voastră în El, şi numai în El. Nu căutaţi pe nimeni altul: totul este la El, şi tot ce este la El este şi al vostru. Şi mintea, şi puterea, şi bucuria, şi frumuseţea, şi odihna, totul este pregătit pentru voi, numai să vă lipiţi de El cu toată năzuinţa duhului vostru… După cum Preacurata Fecioară de Dumnezeu Născătoare punea în inima sa toate cuvintele, aşa să le puneţi în inima voastră şi voi, şi să credeţi fară clintire că totul, până la o iotă, va fi precum este scris.

Vine Mântuitorul şi aduce mântuirea, care e pregătită pentru voi, care s-a dovedit puternică prin nenumărata mulţime a celor mântuiţi, care sunt deja proslăviţi în ceruri. Proslăviţi, deci, bogăţiei îndurărilor şi pogorământului lui Dumnezeu. Daţi-I slavă Domnului cu recunoştinţă şi pentru că nu a părăsit neamul nostru, ci i-a întocmit chip minunat de mântuire, şi pentru că tocmai de noi a apropiat această mântuire şi ne-a arătat pilde de oameni mântuiţi spre a stârni spre mântuire duhul nostru. îngerii I-au dat slavă cu glas mare lui Dumnezeu încă de la începutul întocmirii mântuirii. Cu ce guri trebuie să-L proslăvim pe Domnul noi, văzând că se săvârşesc atâtea lucruri minunate spre mântuirea noastră!

Iată, aşa să faceţi din inima voastră iesle Domnului Care S-a născut şi s-o înconjuraţi cu aceste aşezări sufleteşti sfinţite: cu dorinţa de mântuire, cu primirea lucrătoare a întregii rânduieli a mântuirii, cu odihnirea în Domnul şi cu slavoslovirea Lui plină de recunoştinţă. Asta va da cea mai înaltă îndeletnicire duhului vostru în timpul acestor zile, va sfinţi praznicele voastre şi vă va da totodată putinţa de a împlini cu cea mai mare amănunţime ceea ce se cuprinde în cântarea: Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L. Amin!