Traian Dorz, HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI (Meditații la Apostolul zilei)

„Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!“ (Galateni 2, 17)

 TDorz1Toate darurile lui Dumnezeu, dar mai ales adevărul şi dragostea, sunt promise numai celor care au un cuget curat şi o inimă smerită. Numai acelora care în căutarea lor umblă totdeauna fără vicleşug, fără prefăcătorie, fără gânduri ascunse, fără păcate ascunse şi fără scopuri ascunse.
Cine umblă necinstit cu Dumnezeu sau cu fraţii,
cine caută cu prefăcătorie adunarea frăţească, sau încrederea frăţească, sau pomana frăţească,
cine predică într-un fel, dar umblă în alt fel,
cine are când o învăţătură, când alta, când o adunare, când alta, când o încredinţare, când alta,
– acela niciodată să nu aştepte decât osânda, iar nu mântuirea de la Dumnezeu.

În timp ce căutăm adevărul, dacă nu iubim curăţia, ochii noştri nu-l vor afla niciodată.
În timp ce căutăm mântuirea, dacă nu o preţuim mai mult decât lumea întreagă, nu o vom dobândi niciodată.
Şi în timp ce Îl căutăm pe Hristos, dacă nu-L sfinţim în inima noastră ca Domn prin totala noastră ascultare, nu-L vom avea niciodată.
Toată reuşita noastră în căutarea lui Dumnezeu depinde de felul cum Îl căutăm. De sinceritatea cu care Îl căutăm, de dragostea şi dorinţa cu care Îl căutăm pe El.
Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima, zice Domnul (Ier 29, 13).
Dar dacă în timp ce zicem că Îl căutăm pe Domnul, sau pe fraţi, sau împăcarea, sau mântuirea, sau înţelegerea, noi umblăm cu vicleşug sau cu prefăcătorie, să nu ne aşteptăm decât la osândă şi ruşine atât din partea lui Dumnezeu, cât şi din a oamenilor.
Dacă în timp ce propovăduim apă, noi bem vin,
şi în timp ce vorbim despre împăcare, noi urzim uneltiri,
şi în timp ce promitem şi ne legăm una, noi gândim şi facem alta,
şi în timp ce ne numim într-un fel, ne purtăm altfel,
şi în timp ce suntem întrebaţi limpede, noi răspundem încurcat, anume pentru a ne ascunde faptele şi gândurile, iar nu a ni le arăta,
şi în timp ce ar trebui să umblăm în ascultarea şi unitatea cu fraţii noştri, noi umblăm în ascuns de ei şi împotriva lor,
– atunci noi suntem fii ai întunericului şi nu ai luminii, ai minciunii şi nu ai adevărului, ai diavolului şi nu ai lui Dumnezeu.
Atunci nu ne pot aştepta decât focul şi pierzarea veşnică.

Să luăm deci bine seama fiecare de felul cum suntem când căutăm pe Domnul, la gândurile pe care le avem, la starea inimii noastre, să nu umblăm cu prefăcătorie şi cu vicleşuguri!
Dumnezeul nostru vede totul, şi de El nu ne putem ascunde nici unul dintre noi. Şi nici unul dintre gândurile sau planurile noastre. El le va descoperi pe toate.
Ferice de sufletul acela care vine cu sinceritate la Dumnezeu. Şi rămâne cu ascultare lângă El până la sfârşit.
Aceluia Dumnezeu i Se face cunoscut şi îi devine un Prieten şi un Binefăcător veşnic.