Profetul_Moise2

Traian Dorz,

HRISTOS– TEZAURUL ÎMPĂRATULUI SOLOMON
Proverbe 3, 4:

«Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă,
înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.»

Primind… şi păstrând darurile înţelepciunii, sfaturile înţelepciunii, cărările şi roadele înţelepciunii – vei căpăta trecere şi înaintea lui Dumnezeu, şi a oamenilor.
Căci înţelepciunea este, în primul rând, lumină.
Înţeleptul este un om luminat şi luminos.
El este aşezat între Dumnezeu şi oameni.
De la Dumnezeu primeşte, iar oamenilor le dă.
Înţeleptul este un fel de satelit al lui Dumnezeu, prin care El Îşi revarsă binefacerile Luminii Sale către creaturile şi creaţiunea Sa.
Orice dar bun şi desăvârşit pogoară de Sus, de la Părin-tele Luminii, în Care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare… (Iac. 1, 17).
Deci tot ce există inspirat, la orice om, vine numai de la Dumnezeu (1 Cor. 4, 7).
Numai că prin unii inspiraţi lumina de la Dumnezeu ne vine direct. Ca lumina prin soare.
Iar prin alţii lumina ne vine indirect. Ca lumina prin lună.
Lumina de la Dumnezeu, trimisă nouă prin soare, ne vine caldă, curată, desăvârşită, statornică, vie, trează, rodnică şi frumoasă.
Prin lună însă ne vine rece, confuză, împuţinată, nesta-tornică, moartă, adormită, veştejită şi slabă…
De aceea, lumina dumnezeiască este mântuitoare, iar lumina omenească nu.
De aceea, sateliţii lui Dumnezeu mărturisesc despre Dumnezeu, iar sateliţii oamenilor vorbesc despre oameni.
Trimişii lui Dumnezeu spun cuvintele lui Dumnezeu (1 Petru. 4, 11; Rom. 12, 7). Ei ne redau lumina lui Dumnezeu. Înţelepciunea lui Dumnezeu se revarsă direct din El, spre noi, prin ei.
Iată ce sunt profeţii, adică oamenii iluminaţi de Dumnezeu, chemaţi de Dumnezeu, înzestraţi de El, aprinşi de El, trimişi de El, însoţiţi de El şi inspiraţi de El, înaintea oamenilor, prin-tre oameni şi pentru oameni!
Ei nu sunt întotdeauna preoţii vreunei religii. Nu sunt numai dintre învăţaţii vreunui popor. Nu sunt neapărat dintr-o anumită pătură de oameni.
După o alegere cunoscută numai lui Dumnezeu, iluminaţii Săi au fost chemaţi din cele mai felurite stări, din cele mai felurite pături de oameni, din cele mai felurite locuri ale pământului.
Preoţi sau păstori, împăraţi sau pescari, învăţaţi sau fără multă şcoală omenească, sufletele alese de Dumnezeu pentru a fi trimise în faţa oamenilor au trecut mai întâi prin faţa Lui. Prin şcoala Lui. Prin lumina Lui.
Faţa lui Dumnezeu a fost peste ei Baia Luminii şi pentru ei a fost curăţirea sfinţeniei, prin care, trecând, le-a rămas dincolo de ea o faţă. Şi au ieşit dincoace de ea cu alta.
Le-a rămas dincolo de ea o îmbrăcăminte, un nume, o făptură, o stare, o ocupaţie, o familie – şi au ieşit dincoace de ea cu altele.
Lumina i-a transformat total, înnoindu-i de nerecunoscut.
Ei erau aceiaşi – şi totuşi erau total alţii.
Numai aşa se putea vedea cu adevărat toată puterea transformatoare a lui Dumnezeu Care i-a ales. A lui Dumnezeu Care, apoi, a pus peste faţa lor Lumina Lui şi i-a aşezat în faţa oamenilor cu învestitura Lui, adică pe înălţimile trăirii şi ale inspiraţiei, spre a lumina drumul lor către El, poruncindu-le tuturor: «Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptele voastre bune, să-L preamă-rească pe Tatăl vostru Care este în ceruri» (Mat. 5, 16).
Ce misiune cutremurătoare!
Nimeni n-are nevoie de sprijinul mai multor rugăciuni ca aceştia, care au cea mai strălucită, dar şi cea mai grea misi-une dintre oameni! Şi printre ei.

Atotputernic şi Strălucit Izvor al Luminii şi Vieţii, Dumnezeul nostru, fii slăvit şi slăvit!
Îşi mulţumim pentru sufletele marilor Sfinţi şi Vestitori pe care i-ai ales, luminându-i cu Lumina Feţei Tale, şi apoi i-ai trimis să lumineze înaintea noastră, a celorlalţi oameni, aducându-ne din întuneric la lumina Ta minunată. Şi de sub puterea satanei, la Dumnezeu (Fapte 26, 18).
Te rugăm, Dumnezeul nostru, să-Ţi reverşi necurmat Lumina Ta peste ei, pentru ca văzându-i şi ascultându-i, noi toţi să căpătăm şi mai deplin lumina Ta şi să umblăm în ea.
Fereşte-i pe ei de umbrele păcatului şi de eclipsarea ispitelor. Păzeşte-i de întunecarea căderii şi păstrează-i tot mai înalt în faţa Ta şi în faţa noastră, ca şi noi, văzându-i, să-i putem urma şi să ajungem pe urmele lor la Tine.
Iar nouă, tuturor celor care îi avem în faţa noastră, dăruieşte-ne înţelepciunea de a-i preţui, de a-i înţelege şi de a-i urma, cât îi avem. Ca, după ei, să ajungem la Tine.
Amin.