Traian Dorz, HRISTOS– TEZAURUL ÎMPĂRATULUI SOLOMON
Proverbe 5, 21:
«Căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului, El vede toate cărările lui»…
Noi nu suntem singuri niciodată!
Când nu suntem înaintea părinţilor sau a învăţătorilor, sau a maiştrilor – suntem totuşi înaintea altora. Nişte ochi atenţi se uită totdeauna după noi. Când suntem pe stradă, se uită după noi ochii străzii. Nici nu ne dăm seama de unde şi cum se uită după noi nişte ochi cercetători. Când suntem acasă – la fel.
Chiar când nu suntem între oameni, suntem totdeauna printre lucruri. Dar şi lucrurile au ochi!
Pomii, gardurile, ferestrele, pământul – toate au ochi şi toate ne văd. Pe toate se imprimă imaginea faptelor noastre şi undele cuvintelor noastre, din trecerea noastră printre ele. Noi nu ne dăm seama totdeauna de acest adevăr, dar aceasta totdeauna se petrece.
Chiar acum, gazetele au adus ştirea unei noi şi uimitoare descoperiri: un învăţat din străinătate a descoperit o mică maşinărie, denumită cap simţitor. Acest cap, când este plimbat pe deasupra unui tablou, pictat cine ştie când, poate să redea zgomotele făcute în faţa tabloului când s-au întins culorile peste pânza sa…
Dacă pictorul a cântat în timpul lucrului la tablou, atunci cântarea lui se culege de pe suprafaţa tabloului şi se redă, ca şi cum ar fi fost înregistrată pe o bandă de magnetofon.
Şi descoperirea este încă numai la început!
Curând, poate, vom ajunge să vedem că şi sunetele cu-vintelor din aer nu s-au pierdut, ci se vor putea asculta din nou, aşa cum au fost rostite de un anumit om, într-un anumit timp şi într-un anumit loc…
Fiindcă nimic, într-adevăr, nu se pierde, ci totul se transformă numai. Însemnat lucru este să găsim noi cheia formei celei noi în care a ajuns ceea ce era, ceea ce căutăm.
Cheia multora s-a găsit. Cheia celor mai multe încă nu. Dar se va găsi cheia a încă foarte multe minuni. Nici nu bănuim ce noi descoperiri ne vor lumina şi mai mult ade-vărul că noi nu suntem niciodată singuri!
Că nimic din faptele noastre nu piere.
Că nici unul din cuvintele noastre nu s-a uitat.
Că până şi imaginea noastră rămâne întipărită pe lucruri, cum rămân amprentele degetelor noastre pe tot ce atingem cu ele.
Că toţi perii capului nostru sunt număraţi (Mat. 10, 30).
Dar chiar când nici un ochi nu ne poate vedea sau urmări şi înregistra faptele şi cuvintele noastre – sunt totuşi doi ochi neadormiţi care ne văd:
Ochiul treaz, atotpătrunzător şi sfânt al lui Dumnezeu (Evrei 4, 13)
şi ochiul conştiinţei noastre, pe care nu-l putem acoperi şi închide niciodată.
Orice facem, oriunde mergem, oricum umblăm, oricând şi oricât – noi trăim mereu înaintea Ochilor lui Dumnezeu. Pe retina Ochilor Lui sfinţi, imaginile şi sunetele pe care le lăsăm noi se imprimă ca pe un film…
Întocmai aşa se imprimă şi pe conştiinţa noastră. Sub forma amintirilor, toate rămân înscrise în sufletul nostru şi în cărţile lui Dumnezeu.
Iar în Ziua Judecăţii celei Mari, cei doi martori perma-nent prezenţi ai vieţii noastre, amândoi, îşi vor desfăşura în acelaşi timp toate cele ce le-au înregistrat în viaţa noastră, în faţa noastră şi a întregii lumi. Şi după acestea vom fi judecaţi.
Ce dreptate cutremurătoare!
Suflete curate, care umblaţi în lumină şi în nevinovăţie, fiţi fericite, gândindu-vă la aceste lucruri! Toate binefacerile, toate lacrimile, toate nădejdile şi jertfele voastre, toate ru-găciunile făcute în ascuns vor fi răsplătite şi arătate la lumină… (Mat. 6, 3-6).
Suflete desfrânate, care umblaţi în întuneric, în stricăciune şi în vicleşuguri, în conspiraţii şi în vânzări, în fărădelegi şi în ticăloşii, îngroziţi-vă! Toate murdăriile, toate înşelăciunile, toate crimele, toate vânzările şi toate fărădelegile voastre ascunse vor fi şi ele date odată la lumină şi osândite.
Cu o dreptate cutremurătoare.
O, dacă aţi veni la Hristos, El v-ar acoperi totul cu Sân-gele Lui iertător şi mântuitor! Şi trăind apoi cu El, v-aţi feri viitorul de orice întinăciune şi de orice păcat. Iar astfel viaţa voastră în Ziua Judecăţii va avea o carte strălucită şi slăvită şi un sfârşit încununat şi veşnic.
Slavă veşnică Ţie, Viul, Veşnicul şi Veghetorul Dumnezeu, al Cărui Ochi atotpătrunzător şi atotprezent vede totul şi reţine toate, cu dreptate şi cu adevăr!
Te rugăm, în numele Sfânt al Mântuitorului nostru şi al mântuirii sufletelor noastre, adusă de Sângele şi de Jertfa Lui de pe Cruce, ai milă de fiecare dintre noi şi trezeşte-ne cutremuraţi în faţa marelui adevăr că Tu ne vezi şi că păs-trezi tot ce facem, ce vorbim, ce gândim, ce plănuim.
Întoarce-ne la Tine! Adu-ne sub Crucea Domnului Iisus, ca Sângele Său să picure, ştergând păcatele noastre şi aju-tă-ne să plângem îngroziţi şi să ne ferim de orice rău.
Fă-ne să alergăm sub rănile Domnului nostru Iisus Hristos, ca să fim spălaţi şi să fim curăţiţi prin Jertfa Lui şi pentru Jertfa Lui, Singurul Mijloc al iertării şi mântuirii noastre.
Iar după aceea, să umblăm treji şi conştienţi numai în lumina ochilor Tăi, Doamne, şi în faptele virtuţii poruncite de Cuvântul Tău, pe totdeauna.
Amin.