Am ajuns iarăşi în pragul Anului Nou, când oamenii îşi doresc „an nou fericit”. Dar din această urare parcă lipseşte Evanghelia, pentru că oamenii îşi poftesc mai ales bunuri trecătoare: spor la avere, la bani, la vite, la sănătate etc. Iisus Mântuitorul însă a zis: „Fericiţi sunt cei curaţi la inimă”… Adică Mântuitorul a spus că fericirea stă acolo în lăuntrul omului, în inimă; şi iarăşi altă dată a spus că toate relele ies din inima oamenilor (Mc 7, 22). Aşa e şi azi. Fără o inimă curată şi curăţită de păcate, fericire adevărată nu este şi nu poate fi.
Stând acum, în pragul anului nou, în loc de „an nou fericit”, eu îţi zic, iubite cititorule: „Domnul să-ţi ajute să începi o viaţă nouă cu El şi să trăieşti anul întreg eu El!”. Dacă faci acest lucru, fericirea vine de la sine. Dar întrebarea e cum să te lepezi de păcate şi să începi o viaţă nouă cu Domnul. Mai sus se văd două chipuri care îţi arată acest lucru. La stânga se vede inima unui om în care satana se făcuse stăpân cu ajutorul celor 7 păcate de moarte (arătate în chip de dobitoace). Îngerul Domnului se vede cum se apropie de cel păcătos şi îi arată moartea şi sabia judecăţii. Păcătosul ascultă, aude şi strigă îngrozii: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi din această moarte?” (Rom 7, 24). Păcătosul începe a plânge şi atunci, iată, Duhul Domnului Se apropie şi pătrunde în inima lui cu lumină şi dar. Satana fuge cu ceata lui de păcate, păcătosul plânge acum de bucuria mântuirii lui.
Aceasta e calea mântuirii şi pentru tine cititorule. Să te hotărăşti contra păcatelor, dar nu cu putere de la tine, ci cu putere de sus, de la Domnul Când zici: „Am să mă tas de beţie, am să mă las de suduit sau de alt nărav rău”, diavolul râde şi nu se teme că te va pierde. Ba nu se sperie nici când te juri. Dar când cazi plângând la picioarele Crucii şi zici: „Mântuitorule! Mă predau Ţie, scapă-mă Tu… Îţi dau Ţie inima mea, gândurile mele, vorbele mele, ochii, urechile, gura şi tot ce am… Îţi deschid Ţie inima mea, intră în ea şi Te fă Tu Stăpân şi Poruncitor în ea – atunci diavolul fuge îngrozit.
Dragă cititorule! Când ai căzut la picioarele Crucii şi din ochii tăi încep a picura lacrimi, iar de sus începe a picura peste tine sângele Domnului, sângele iertării, atunci să şti că ai intrat într-o stare de mântuire sufletească; şi dacă rămâi în această stare eşti mântuit. Când astfel te-ai hotărât contra păcatelor, dintr-un om vechi te faci un om nou, dintr-o făptură veche, o făptură nouă, dintr-un Saul un Pavel, dintr-un pierdut un aflat, dintr-un mort un înviat şi născut din nou.
În acest înţeles cheamă «Lumina Satelor» pe oameni să se hotărască contra păcatelor şi să intre în Oastea lui Iisus. Intraţi în Oastea lui Iisus!
P. Trifa, «Lumina Satelor» nr. 1 / 1925 (apărută în 29 dec. 1924), p. 1